ICCJ. Decizia nr. 301/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 301/2007
Dosar nr. 2017/39/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 8 martie 2006, Tribunalul Suceava a condamnat inculpaţii: Şt.M.C., L.I. şi F.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani fiecare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., pentru fiecare inculpat.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Şt.M.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 mai 2005 la zi, din pedepsele aplicate inculpaţilor L.I. şi F.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iunie 2005 la zi şi s-a menţinut starea lor de arest.
Inculpaţii au fost obligaţi în subsidiar, să plătească părţilor civile A.N. şi A.M., sumele de 5000 lei RON reprezentând despăgubiri civile şi 100.000 lei RON cu titlu de daune morale; părţii civile C.M. suma de 50 lei RON lunar cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei A.V.Şt., începând cu data de 22 mai 2005, până la majoratul acesteia; părţii civile A.L.L. suma de 50 lei RON cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei A.A.R. începând de la 22 mai 2005 până la majorat.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele considerente.
Inculpatul Şt.M.C. locuia împreună cu mama sa, Şt.P.K. în casa acesteia, situată în localitatea Slătioara, judeţul Suceava.
O perioadă de timp a locuit cu aceştia şi A.P., concubinul numitei Şt.P.K. Întrucât consuma frecvent băuturi alcoolice, la începutul lunii mai 2005, cei doi concubini s-au despărţit, A.P. plecând la locuinţa sa din satul Budo. Ulterior, i-a solicitat de mai multe ori fostei sale concubine să se mute la domiciliul său, însă aceasta l-a refuzat.
În seara zilei de 20 mai 2005, A.P. a revenit la domiciliul numitei Şt.P.K. şi a rămas peste noapte, iar a doua zi a plecat la numitul A.M. din localitate şi s-a întors în cursul după-amiezii.
În ziua de 21 mai 2005, fiind sărbătoare, inculpatul Şt.M.C. a organizat o petrecere la locuinţa mamei sale unde a invitat mai mulţi tineri, băieţi şi fete, care au început să sosească în jurul orei 1400. Aceştia au ascultat muzică, au dansat şi au consumat băuturi alcoolice până spre seară.
După ce s-a înnoptat, la locuinţa numitei Şt.P.K. au rămas câteva persoane, respectiv numiţii B.A.K., F.D., L.I., A.P., A.M., P.O. şi M.C.D., ceilalţi fiind plecaţi. La un moment dat, între numiţii A.P. şi F.D. s-a iscat un incident, ultimul lovindu-l pe A.P. cu palma peste faţă. Ulterior, după aproximativ o oră, inculpaţii F.D. şi L.I. au lovit de mai multe ori cu pumnii şi picioarele pe A.P., în timp ce se aflau în bucătăria casei. În jurul miezului nopţii, inculpaţii Şt.M.C., L.I. şi F.D. au început să lovească cu pumnii şi cu picioarele pe A.P. care se afla pe un pat în bucătărie şi au continuat să-l lovească şi după ce acesta a căzut pe duşumea. Cei trei inculpaţil-au lovit de mai multe ori şi cu picioarele unui scaun din lemn care se rupsese şi au sărit cu picioarele peste pieptul şi burta numitului A.P.
Ulterior, inculpaţii l-au târât pe acesta în camera de zi, unde au continuat să-l lovească, după care, l-au dus afară şi l-au lăsat pe iarbă în faţa casei şi au plecat, inclusiv inculpatul Şt.M. care a dormit în noaptea respectivă la locuinţa inculpatului F.D.
Înainte de a pleca, inculpatul Şt.M.C. a luat covorul din bucătărie care era îmbibat cu sânge şi l-a aruncat în podul şurii.
La incident a asistat şi numitul B.A.K. care însă, a plecat după ce inculpatul L.I. l-a lovit cu piciorul peste faţă, motivat de faptul că a încercat să-l oprească atunci când o lovea pe victimă.
De asemenea, A.M. a fost de faţă când inculpaţii L.I. şi F.D. au început să-l lovească pe A.P., în timp ce se aflau în bucătăria casei.
În timpul săvârşirii infracţiunii, cei trei inculpaţi, precum şi victima se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.
Toţi inculpaţii l-au lovit pe A.P. timp de aproximativ o oră şi jumătate şi, ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa, a decedat.
La data de 25 mai 2005 a fost efectuată necropsia cadavrului victimei A.P., constatându-se că acesta prezenta numeroase semne de violenţă, după cum urmează: pe faţă frontal stânga o escoriaţie pergamentată de 6/4 cm suprasprâncenar stânga o plagă contuză de 3 cm, tumefacţie echimotică violacee a piramidei nazale cu creputaţii osoase (fractură piramidală nazală), la nivelul regiunii mentoniere o plagă contuză de 4 cm lungime, tumefacţie echimotică a pavilionului urechii stângi retroauricol stânga tumefacţie echimotică violacee, buze echimotice violacee, buză inferioară cu plagă vestibulară de 3 cm cu secreţii hematice, intense tumefacţii echimotice violacee periobito-zigomato-molar, lateralo-cervical drept 1/3 medie, o escoriaţie pergamentată de 6/2 cm, multiple echimoze violacee ovalare de cca. 1-2 cm diametru latero-cervical stânga, toracic anterior bilateral, pe suprafaţa braţelor, antebraţelor şi regiunea abdominală, multiple escoriaţii liniare pergamentate având între 5 şi 20 cm lungime şi echimoze violacee având diametrul între 4 şi 8 cm, toracic posterior, multiple escoriaţii liniare de 10-15 cm lungime, paralele şi multiple echimoze violacee lombar stânga, o plagă contuză de 20/8 cm pergamentată în jur şi o escoriaţie ovalară de 10/8 cm în regiunea fesieră stângă. Cadavrul prezenta edem cerebral, fracturarea piramidei nazale, contuzie cervicală, fracturi multiple costale, rupturi pulmonare, hematoame, contuzie pericardică şi stază pluriviscerală.
Prin raportul medico-legal nr. 271/ C din 7 iunie 2005, emis de către S.M.L. Suceava s-a stabilit că moartea numitului A.P. datează din 21 mai 2005 şi a fost violentă, fiind consecinţa şocului traumatico-hemoragic generat de multiple fracturi costale, rupturi pulmonare şi hemotorax consecutiv. S-a mai reţinut că leziunile s-au produs prin lovituri repetate cu mijloace şi corpuri contondente.
Prin încheierea de şedinţă, din 6 aprilie 2006, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de C.M. şi în consecinţă, s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minută cu privire la numele minorei în favoarea căreia se prestează pensie de întreţinere.
Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apel inculpaţii Şt.M.C., L.I. şi F.D., cât şi părţile A.N. şi A.M.
Inculpaţii au solicitat, în principal, achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul Şt.M.C. a susţinut că L.I. şi F.D. sunt cei care au lovit victima, considerându-se nevinovat. În subsidiar, inculpatul apelant a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea sa şi reducerea pedepsei.
Inculpatul L.I. a arătat că în mod greşit a fost condamnat, nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, în mod greşit reţinându-se şi art. 75 lit. a) C. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât despăgubirile civile acordate părţilor civile A.N. şi A.M. nu au fost dovedite de către aceştia, suma de 100.000 RON reprezentând despăgubiri morale, este exagerată, iar suma acordată cu titlu de contribuţie periodică părţilor civile C.M. şi A.L. a fost greşit stabilită, atâta vreme cât victima nu avea o asemenea obligaţie către acestea, stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
Inculpatul F.D. a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, el încercând doar să despartă victima de ceilalţi inculpaţi. A solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei a solicitat respingerea pretenţiilor civile formulate împotriva sa.
Părţile civile A.N. şi A.M. au solicitat obligarea inculpaţilor la plata efectivă a despăgubirilor civile stabilite de către instanţa de fond, cât şi obligarea inculpaţilor să facă dovada efectivă a plăţilor.
Prin Decizia penală nr. 263, pronunţată în şedinţa publică din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpaţii Şt.M.C., L.I. şi F.D., a desfiinţat în parte sentinţa, cu privire la latura civilă a cauzei şi a redus cuantumul despăgubirilor morale acordate părţilor civile A.N. şi A.M. de la 100.000 RON la 25.000 RON. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, s-a dedus în continuare stare de arest preventiv a inculpaţilor de la 8 martie 2006 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
Instanţa a respins apelurile declarate de părţile civile A.N. şi A.M., ca nefondate.
Sub aspectul laturii penale, instanţa de fond a menţinut considerentele sentinţei, reţinând că din întregul material probator a rezultat cu certitudine că, în noaptea de 21 - 22 mai 2005, cei trei inculpaţi au aplicat împreună mai multe lovituri cu pumnii, picioarele şi cu bucăţi de lemn provenite de la un scaun, peste cap şi corpul victimei A.P., au sărit cu picioarele peste pieptul şi abdomenul acestuia, cauzându-i multiple leziuni corporale, în urma cărora acesta a decedat.
Instanţa de apel a apreciat încadrarea juridică corectă, motivând că pentru existenţa circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., este suficient ca inculpaţii să acţioneze împreună, legea necondiţionând ca între participanţi să existe o înţelegere anterioară sau concomitentă. Referitor la individualizarea pedepsei, s-a reţinut ă în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin Decizia atacată s-a mai reţinut că din întregul probatoriu administrat în cauză nu a reieşit faptul că inculpaţii ar fi acţionat sub imperiul stării de provocare, determinată de atitudinea victimei, aceştia acţionând spontan, ca urmare a divergenţelor apărute între victimă şi F.D.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, despăgubirile materiale reprezentând contravaloara cheltuielilor efectuate de părţile civile A.N. şi A.M. cu în mormântarea victimei şi a oficiilor religioase, acestea au fost pe deplin dovedite prin declaraţiile martorilor A.M. şi A.M., astfel încât s-a apreciat că respingerea sau reducerea lor nu se impune.
Referitor la daunele morale, s-a apreciat că se impune reducerea cuantumului acestora la un nivel rezonabil.
Împotriva deciziei, cei trei inculpaţi au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul Şt.M.C. a solicitat în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, cu aplicarea prevederilor art. 74 şi 76 C. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a susţinut că declaraţiile martorilor A.V. şi A.M. sunt nesincere, solicitând înlăturarea lor, considerându-le subiective.
În opinia recurentului, singurele declaraţii care exprimă adevărul sunt cele ale martorilor M.C. şi B.A.K.
Recurentul inculpat L.I. susţine în recursul său că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., întrucât din tot materialul probator administrat în cauză nu rezultă participarea sa la săvârşirea acestei infracţiuni şi a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recurentul consideră că probele administrate în cauză nu lămuresc modul de derulare a evenimentelor, neputându-se stabili în mod concret cine a lovit victima şi cum a provocat moartea acesteia.
Al doilea motiv de recurs se referă la circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., recurentul considerând că, în speţă, nu s-a dovedit faptul că a săvârşit infracţiunea de omor împreună cu ceilalţi inculpaţi pe baza unei înţelegeri prealabile şi concomitent, sintagma „împreună" inserată în textul incriminator vizând doar această situaţie şi nu orice mod de participaţi.
Un alt motiv de recurs vizează circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., recurentul considerând că este aplicabil acest text de lege în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, susţine că victima A.P. era cunoscut drept un om violent atunci când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. În seara zilei de 21 mai 2005, în urma consumului de alcool, a devenit agresiv, adresând cuvinte nepotrivite şi provocând mai multe conflicte, încercând chiar să o lovească pe concubina sa, Şt.P.K. Recurentul face referire la declaraţia martorului A.M.
În subsidiar, sunt criticate hotărârile pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa aplicată este foarte mare în raport de modul în care s-au petrecut evenimentele.
Recurentul critică hotărârile şi sub aspectul laturii civile a cauzei.
Astfel, consideră că greşit a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata sumei de 500 RON către părţile civile A.N. şi A.M., reprezentând despăgubiri civile, întrucât aceştia nu au dovedit cu nimic aceste cheltuieli.
Consideră cuantumul daunelor morale mare, având în vedere că scandalul a fost început de victimă, iar legătura de afecţiune dintre părţile civile şi victimă nu a fost stabilită.
Recurentul inculpat F.D. a susţinut în recursul său că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursurile nu sunt fondate.
Motivele inculpaţilor, în sensul că în cauză nu există probe care să atragă concluzia că se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., însă nu subzistă în cauză pentru nici unul din inculpaţi.
Există eroare gravă de fapt când situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin hotărârea atacată, este contrară actelor şi probelor administrate în cauză.
Pentru a constitui caz de casare în sensul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie gravă, respectiv să fie esenţială, în sensul de a fi influenţat asupra soluţiei cauzei şi, evident, neîndoielnică.
Este real că atât pe parcursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, inculpaţii au adoptat atitudini procesuale oscilante, fiecare considerându-se nevinovat. Inculpatul Şt.M.C. pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră.
În mod corect a reţinut instanţa că susţinerile inculpaţilor apelanţi, de a fi înlăturate unele declaraţii ale martorilor audiaţi, respectiv, declaraţiile martorilor A.V. şi A.M., aşa cum susţine inculpatul Şt.M.C. şi de declaraţia martorului B.A.K., cum susţine inculpatul apelant F.D., nu pot fi primite atâta vreme cât aspectele prezentate de aceştia, în legătură cu subiectivitatea lor, nu se confirmă în cauză, iar declaraţiile acestora se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză.
Situaţia de fapt reţinută în cauză a fost stabilită ca urmare a probatoriului administrat în cauză: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, raportul de constatare medico-legală nr. 271/ C din 7 iunie 2005 a S.M.L. Suceava şi planşa fotografică, raportul de constatare medico-legală nr. 340/ A din 13 iunie 2005 a S.M.L. Suceava, procesul-verbal de examinare criminalistică şi planşele fotografice anexate, declaraţiile martorilor Şt.P., B.A.K., F.V., A.M., M.C.D., P.O., C.E., H.S.
Din declaraţia martorului B.A.K., dată în faza de cercetare judecătorească rezultă că iniţial incidentul avut loc între F.D. şi victimă. A văzut când F.D. i-a dat o palmă lui A.P.
După aproximativ două ore, între F.D. şi victimă s-a ivit din nou cearta.
Ultimul conflict la care a asistat martorul a fost cel petrecut în bucătărie, când victima era lovită cu pumnii şi picioarele de inculpaţii L.I. şi F.D.
Martorul a susţinut că cei doi „săreau pe el cu pumnii şi picioarele. De această dată am intervenit însă am fost lovit de L.I. cu un picior în figură. Când am văzut că nu pot rezolva nimic am plecat spre casă, iar ultima scenă pe care am văzut-o a fost când Şt.C. a lovit victima cu picioarele în stomac."
Deşi martorul A.M. a revenit asupra declaraţiei sale dată în faza de urmărire penală, iniţial şi acest martor a declarat că l-a văzut pe inculpatul F.D. lovind cu pumnii victima. Din declaraţia acestui martor dată în faza de cercetare judecătorească rezultă că inculpatul Şt.M.C. a fost văzut „peste A.P. lovindu-l cu pumnii."
Împrejurarea că cearta a avut loc între cei trei inculpaţi şi victimă este dovedită şi cu declaraţia martorului P.O.: „când m-am dus în cealaltă cameră să văd ce s-a întâmplat împreună cu numitul M.D., erau cei trei inculpaţi, victima şi concubina victimei, se certau, respectiv, vorbeau pe un ton mai ţipat."
Procesele-verbale de confruntare întocmite în faza de cercetare judecătorească ca urmare a confruntării între martorii B.A.K. şi A.M. şi între inculpatul Şt.M.C. şi martorii B.A.K. şi A.M. sunt probe care oferă elemente de natură a trage concluzia că situaţia de fapt reţinută de instanţe este corectă.
În mod corect instanţa a reţinut şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. Dispoziţiile acestui text de lege îşi găsesc aplicare atunci când la comiterea aceleiaşi infracţiuni au participat cu intenţie cel puţin trei persoane. Noţiunea de „împreună" semnifică participarea direcţională în vederea realizării finalităţii urmărite, încât ceea ce sporeşte gradul de pericol social al activităţii ce se desfăşoară este conlucrarea pe plan obiectiv şi subiectiv a participanţilor.
Este neesenţial dacă persoanele respective au calitatea de autor sau complice şi existenţa acestei agravante nu presupune o înţelegere anterioară între participanţi. Conlucrarea concomitentă sau în comun a mai multor persoane imprimă infracţiunii, săvârşite de ele un grad sporit de pericol social.
În consecinţă, nu subzistă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat în cauză.
Nici motivul invocat de recurentul inculpat L.I., referitor la circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este fondat.
În conformitate cu art. 73 lit. b) C. pen., această circumstanţă legală există atunci când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Esenţială pentru caracterizarea circumstanţei atenuante a provocării este împrejurarea ca în momentul ripostei, infractorul să se afle sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea victimei.
Starea de provocare nu se prezumă. Pentru reţinerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infracţiunii, pe baza tuturor probelor administrate şi împrejurărilor în care s-au săvârşit faptele.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că agresiunea a fost pornită chiar de către inculpat, lovind victima cu palma într-o primă fază a conflictului.
Nici criticile cu privire la individualizarea pedepselor formulate de toţi recurenţii inculpaţi nu sunt fondate.
Acest motiv de recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar nu subzistă în cauză.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii, modalitatea în care aceasta a fost săvârşită, consecinţa produsă, poziţia procesuală oscilantă a inculpatului Şt.M.C. şi atitudinea nesinceră a celorlalţi inculpaţi, respectând criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica referitoare la netemeinicia hotărârii cu privire la latura civilă nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 38516 C. proc. pen., va fi computată perioada prevenţiei pentru fiecare inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Şt.M.C., L.I. şi F.D. împotriva deciziei penale nr. 263 din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 22 mai 2005 la 19 ianuarie 2007 pentru Şt.M.C. şi de la 20 iunie 2005 la 19 ianuarie 2007 pentru L.I. şi F.D.
Obligă recurenţii inculpaţi Şt.M.C. şi F.D. să plătească statului suma de câte 270 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat L.I. să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4354/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2971/2007. Penal → |
|---|
