ICCJ. Decizia nr. 2493/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2493/2007
Dosar nr. 474/32/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 18 din 15 martie 2007, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul l.I.I. împotriva rezoluţiei nr. 133/ P din 15 decembrie 2006 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele :
La data de 15 februarie 2007 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, sub nr. 474/32/2007 plângerea formulată de petiţionarul l.I.I. împotriva rezoluţiei nr. 133/ P din 15 decembrie 2006 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, criticând rezoluţia atacată sub aspectul netemeiniciei soluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiţilor A.l., D.Şt. şi M.C., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul I.I.I., domiciliat în comuna Gherăieşti, judeţul Neamţ a solicitat să fie efectuate cercetări faţă de şeful Postului de Poliţie din comuna Gherăieşti, judeţul Neamţ, întrucât nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu şi a refuzat să-i comunice datele de identificare ale unei persoane (fizice sau juridice), cu care s-a aflat în relaţii comerciale, din comuna Miroslăveşti , judeţul laşi, cu care s-a aflat în relaţii comerciale de vânzare-cumpărare a unei însemnate cantităţi de lapte, pentru care nu a primit preţul şi subvenţiile cuvenite.
S-a mai reţinut că, petiţionarul a anexat la sesizare unele comunicări făcute în scris de organele de poliţie, din care rezultă că, pentru obţinerea datelor solicitate este necesar să se adreseze organelor specializate cu furnizarea unor astfel de date.
S-a mai reţinut că, prin rezoluţia procurorului din 15 martie 2007 dată în dosar nr. 133/P al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neîncepera urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) faţă de A.l.,) comisar la I.P.J. Neamţ), D.Şt. (şeful Postului de Poliţie din comuna Gherăieşti, judeţul Neamţ) şi M.C. (agent şef adjunct la acelaşi post de poliţie), întrucât din verificările efectuate în cauză s-a constatat inexistenta faptelor penale reclamate de către petiţionar.
S-a mai constatat că, organele de poliţie au comunicat în scris petiţionarului I.I.I. procedura de urmat în asemenea situaţii, răspunsurile respective fiind date conform dispoziţiilor legale în vigoare.
Împotriva soluţiei procurorului, petiţionarul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar acesta, prin ordonanţa di 23 ianuarie 2007 a respins-o, ca neîntemeiată.
Împotriva actelor procurorului efectuate în cauză, petiţionarului I.I.I. s-a adresat cu plângere la instanţă, criticând organele de cercetare penală pentru soluţionarea greşită a plângerii sale, pentru lipsa de diligentă a acestora şi în special în ataşarea plângerilor pe care Ie-a introdus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi în administrarea probei cu înscrisuri şi, consecinţă acesteia, aprecierea greşită a probatoriului.
Prima instanţă a reţinut că, susţinerile petiţionarului nu au suport real şi sunt lipsite de temeinicie, întrucât la cererile pe care Ie-a adresat organelor de poliţie, acestea i-au trimis răspunsuri certe şi i-au dat indicaţii exprese privind demersurile legale în obţinerea informaţiilor solicitate de aceste, petiţionarul refuzând să se conformeze recomandărilor primite şi a promovat soluţii colaterale soluţionării petiţiei sale.
S-a mai reţinut că, organele de cercetare penală au efectuat demersuri legale, dar în lipsa unei plângeri reale din partea petiţionarului, faţă de SC N. SRL Constanţa, nu au furnizat datele solicitate de acesta, întrucât au avut în vedere dispoziţiile art. 9 din Ordinul nr. 97 din 3 noiembrie 2006, care prevăd că, datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sunt protejate de legea specială şi nu pot fi prelucrate decât în condiţiile prevăzute de aceasta.
De asemenea, s-a mai reţinut că, petiţionarul a mai insistat în identificarea administratorului şi conducătorului auto, angajat al societăţii cu punct de lucru în comuna Miroslăveşti, judeţul laşi, însă nu a formulat nicio plângere împotriva acestora , demers în baza căruia organele de poliţie puteau efectua cercetări, deşi petiţionarul a fost îndrumat să se adreseze organelor abilitate în furnizarea acestor relaţii, aşa cum rezultă din adresele emise de organele de poliţie.
S-a mai reţinut că, deşi prin adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, i-au fost furnizate datele de identificare ale administratorului societăţii pretins păgubitoare, petiţionarul nu a înţeles să le valorifice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul I.I.I., dar acesta nu a invocat nici un motiv de casare.
Examinând din oficiu recursul, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, atât hotărârea primei instanţe cât şi soluţiile dispuse în cauză de procuror sunt legale şi temeinice, iar recursul este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că, prin adresele nr. 479905 din 5 aprilie 2006, şi nr. 479905 din 18 februarie 2006, I.P.J. Neamţ, Postul de Poliţie Gherăieşti, la cererea petiţionarului de a fi identificaţi administratorul SC N. SRL Constanţa şi conducătorul auto care a ridicat marfa adresele lor, i-a comunicat faptul că, pentru obţinerea acestor informaţii, trebuie să se adreseze Biroului de Administrare a Bazelor de Date din cadrul Consiliului Judeţean al judeţului în care domiciliază persoana ale cărei date le solicită.
De asemenea, se constată că, organele de poliţie i-au făcut cunoscută petiţionarului I.I.I. procedura de urmat în asemenea situaţii, răspunsurile respective fiind date ţinând seama de dispoziţiile legale în vigoare respectiv, art. 5, art. 8 şi art. 15 din Legea nr. 677/2001, art. 5 din OG nr. 25/2001 şi art. 9 din OG 97/2005 potrivit cărora, datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sunt protejate de legea specială şi nu pot fi prelucrate decât în condiţiile prevăzute de aceasta, iar serviciile publice comunitare locale au atribuţii principale să furnizeze în condiţiile legii, datele de identificare şi de adresă ale persoanei către autorităţile şi instituţiile publice centrale, judeţene şi locale, agenţi comerciali şi către cetăţeni.
Aşadar, din actele premergătoare efectuate în cauză, în mod corect, organele de cercetare penală şi prima instanţă au constatat că, nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele infracţiunilor reclamate de petiţionar şi în consecinţă, acestea nu există în materialitatea lor şi în mod legal şi temeinic s-a dispus neîncepere a urmăririi penale fată de intimaţi.
Prin urmare, Înalta Curte constată că atât hotărârea primei instanţe cât şi rezoluţiile dispuse de procuror în cauză, sunt legale şi temeinice, iar recursul este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.I.I.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.I.I. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 15 martie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2139/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2528/2007. Penal → |
|---|
