ICCJ. Decizia nr. 2528/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2528/2007
Dosar nr. 35533/3/2006
Şedinţa publică din 10 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1520 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalui Bucureşti, secţia l penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74, art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C.V., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat Ia art. 64 lit. a) şi b) C. pen..
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dispus restituirea sumei de 366 RON şi a dispus confiscarea telefonului mobil Nokia 6100.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o perioadă de încercare de 6 ani şi 6 luni şi 2 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) şi b) C. pen.
A dispus aplicarea dispoziţiilor art. 863 C. pen.
A pus în vedere dispoziţiile art. 863 pct. 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.
A dedus prevenţia de la 4 mai 2006 la zi şi a dispus punerea de îndată a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a confiscat de la inculpat un telefon Nokia 600 şi a dispus confiscarea în vederea arderii a 0,29 grame heroină rămasă după expertiză.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a retinut că, în urma unor autodenunţuri a martorelor S.A. şi G.A. s-a organizat în data de 4 mai 2006 un flagrant prin capcanarea banilor, care au fost predaţi numitei S.A. de către organele de poliţie.
Aceasta, însoţită de martora denunţătoare G.A., s-a deplasat în zona Europa, s-au întâlnit cu inculpatul M.V., i-au cerut droguri, acesta l-a sunat pe inculpatul D.C., care i-a predat cele două doze,care la rândul lor au fost predate martorelor denunţătoare.
Inculpatul M.V. a dat banii martorului C.N. pentru a-i schimba, apoi i-a predat inculpatului D.C., acesta recunoscând că este consumator, dar i-a mai mult pentru a şi vinde, iar inculpatul M.V. a recunoscut că folosea drogurile luate de la inculpatul D.C.
În data de 4 mai 2006 a fost rugat de un prieten şi, pentru a obţine un comision, a intermediat vânzarea a două doze luate de la inculpatul D.C.
Situaţia, de fapt, a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces - verbal de consemnare denunţuri, proces - verbal de înseriere bani, procese - verbale percheziţii, proces - verbal prindere în flagrant, verificare registru apeluri al telefonului Nokia 6100, depoziţii denunţătoare, declaraţii martori, declaraţii inculpaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.C.V., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în raport de atitudinea sinceră manifestată în ambele faze ale procesului penal, precum şi de împrejurarea că la data comiterii faptei avea un loc de muncă.
Prin Decizia penală nr. nr. 61 din 9 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul D.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 1.520 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, sectia l penală, în dosarul nr. 35.533/3/2006. A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 4 mai 2006 la zi.
În temeiul art. 357 lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Nokia 6100 aflat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O., potrivit dovezii seria AT nr. 0019417.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a dedus prevenţia de la 4 mai 3006 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar, analizând sentinţa apelată prin prisma criticii formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 371 C. proc. pen., a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt pe baza probatoriului administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, efectuată în cauză, în sensul că apelantul-inculpat se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen., constând în aceea că în ziua de 4 mai 2006 a vândut inculpatului M.V. două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei, deţinând totodată trei doze de heroină destinate comercializării.
Instanţa fondului i-a aplicat apelantului-inculpat o pedeapsă coborâtă la nivelul minimului special, reţinând în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă a atitudinii sincere, cu toate că se afla în stare de recidivă postexecutorie.
S-a constatat că apelul inculpatului este însă întemeiat sub alte aspecte, respectiv al omisiunii primei instanţe de a face aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi în privinţa apelantului-inculpat, aspect care va fi îndreptat în apelul inculpatului.
De asemenea, s-a reţinut că se impune restituirea către apelantul-inculpat a telefonului mobil ridicat de către lucrătorii de poliţie cu prilejul flagrantului, deoarece utilizarea telefonului mobil nu a servit în mod nemijlocit la realizarea laturii obiective a infracţiunii, contactul dintre inculpaţi putându-se realiza prin orice alt mijloc de comunicare.
Împotriva deciziei instanţei de prim control judiciar, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care, prin apărător a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art 3859 14 C. proc. pen., reiterând solicitarea formulată şi în faţa instanţei de apel, respectiv reindividualizarea pedepsei, prin reducerea cuantumului acesteia.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelului de recurs invocat şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În recursul declarat de inculpatul D.C.V. s-a invocat acest caz de casare, teza I.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că nu are incidenţă, în cauză, cazul de casare indicat, pedeapsa aplicată recurentului inculpat fiind bine individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului de instanţa de fond a fost stabilită cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare şi nu se impune a fi redusă, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului, a fost avută în vedere, ca circumstanţă atenuantă, şi a determinat o coborâre a pedepsei aproape de minimul special, în condiţiile în fapta a fost săvârşită în stare de recidivă.
De asemenea, se constată că pedeapsa, astfel cum a fost stabilită, este în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei, prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.V.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 mai 2006, la 10 mai 2007.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.V. împotriva deciziei nr. 61 din 9 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 mai 2006, la 10 mai 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2493/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 534/2007. Penal → |
|---|
