ICCJ. Decizia nr. 1946/2007. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1946/2007
Dosar nr. 3396/1/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 6 din 4 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 90 alin. 9 din Legea nr. 302/2004, modificată, a revocat măsura arestării luată faţă de persoana solicitată T.C. şi a dispus punerea în libertate a acestuia de sub puterea încheierii din 22 februarie 2007 a aceleiaşi instanţe în dosarul nr. 953/54/2007.
În baza art. 90 alin. (9) şi art. 95 din Legea nr. 302/2004, a luat faţă de persoana solicitată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., impunându-i respectarea unora dintre obligaţiile prevăzute de textul de lege sus-menţionat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la informarea B.N.I. şi cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 88 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate T.C., emis de Tribunalul de Mare Instanţă din Rouen, din conţinutul căruia rezultând că în perioada martie-iulie 2002, sus-numitul a comis 35 de furturi şi tentative de furt prin efracţie în diverse comune periurbane ale regiunii Sena Maritimă, în timpul nopţii, în reşedinţe în prezenţa ocupanţilor. Furturile vizau carnete C.E.C., carduri bancare, echipamente hi-fi, obiecte de vestimentaţie. În urma supravegherii cu mijloace tehnice s-a stabilit că delictele erau comise de aceeaşi reţea de crimă organizată, formată din cetăţeni români, al căror lider local era C.C. iar principalul ordonator T.C.
În timpul implicării sale în aceste delicte, T.C. executa o pedeapsă de 9 ani închisoare în Belgia. Încarcerat la închisoarea din A.T., acesta a evadat prima dată la 6 ianuarie 2002 şi fiind prins şi reîncarcerat la 21 ianuarie 2003, a evadat din nou la data de 7 august 2003.
În executarea mandatului european de arestare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus reţinerea persoanei solicitate T.C., la data de 22 februarie 2007, iar prin încheierea din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea sus-numitului în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Hotărârea instanţei a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei solicitate prin Decizia penală nr. 1124 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea din 13 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, în îndeplinirea cerinţelor art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a menţinut măsura arestării persoanei solicitate şi având în vedere excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) din aceeaşi lege, invocată de apărător, a dispus, prin aceeaşi încheiere, în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.
Şi această încheiere a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei solicitate prin Decizia penală nr. 1541 din 20 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Din oficiu, Curtea de Apel Craiova a repus cauza pe rol la termenul din 4 aprilie 2007 pentru discutarea stării de arest a persoanei solicitate, conform dispoziţiilor art. 90 alin. (9) din lege, când, aşa cum s-a arătat, a revocat măsura privativă de libertate şi a dispus punerea acesteia în libertate, luând şi măsura preventivă prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
În motivarea hotărârii s-a arătat că, potrivit art. 95 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana urmărită nu consimte la predare, hotărârea se pronunţă în termen de 60 zile de la arestare. În cauză se constată că acest termen se împlineşte la 22 aprilie 2007, deci, în condiţiile în care judecata este suspendată ca urmare a invocării excepţiei de neconstituţionalitate, există firesc incertitudine asupra momentului la care se va soluţiona această excepţie şi se va dispune repunerea pe rol a cauzei.
Pe de altă parte, nu este posibilă nici amânarea pronunţării cu alte 30 zile, prevăzută de art. 95 alin. (4) din aceeaşi lege, întrucât judecata de fond a cauzei este suspendată şi nu se poate pune în discuţie executarea mandatului european de arestare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curta de Apel Craiova, care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în sensul că nu s-a ţinut seama de condiţiile şi finalitatea prevăzute de art. 95 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 şi solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, menţinerea măsurii arestării preventive.
Examinând hotărârea criticată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar Curtea constată că recursul este fondat.
Aşa cum rezultă din conţinutul mandatului european de arestare, persoana solicitată este suspectă de săvârşirea a 35 de furturi şi tentative la astfel de infracţiuni şi că face parte dintr-o reţea de crimă organizată.
Pentru fapte de aceeaşi natură T.C. a fost condamnat la 9 ani închisoare în Belgia, evadând de două ori din locul de detenţie.
Potrivit art. 90 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 în scopul luării unor decizii asupra menţinerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare.
Instanţa, revocând măsura arestării persoanei solicitate, nu a ţinut seama de condiţiile şi finalitatea cerute prin norma de lege sus-menţionată şi, mai mult decât atât, a dat o interpretare proprie naturii juridice a termenelor menţionate de art. 95 din aceeaşi lege, şi fără să remarce efectele posibile ale nerespectării acestora.
Este imperios de semnalat că, potrivit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
În acest context, opoziţia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.
Împrejurările cauzei, analizate în condiţiile cerute de lege, impun fără tăgadă menţinerea măsurii arestării, faptele imputate fiind dintre cele care dau loc la predare.
Aprecierea instanţei privind imposibilitatea respectării termenelor arătate de art. 95 din Legea nr. 302/2004, este greşită.
Termenele în discuţie nu privesc durata măsurii arestării pentru a avea efectul prevăzut de art. 140 C. proc. pen., ci durata judecăţii. Consecinţa imposibilităţii respectării acestora este arătată prin art. 95 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi anume obligaţia autorităţii judiciare de executare română de a informa E., precizând motivele întârzierii şi nimic mai mult.
Această obligaţie pentru autoritatea judiciară română de a informa E. decurge din necesitatea explicării motivelor pentru care mandatul european de arestare nu a fost soluţionat şi executat în regim de urgenţă, aşa cum impun dispoziţiile art. 95 alin. (1) din aceeaşi lege.
Suspendarea judecării cauzei în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională reprezintă un motiv excepţional pentru imposibilitatea respectării termenelor prevăzute de Legea nr. 302/2004.
Faţă de cele ce preced, admiţând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va fi casată încheierea nr. 6 din 4 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova şi, în rejudecare, va fi menţinută măsura arestării persoanei solicitate T.C. şi înlăturate dispoziţiile de revocare a măsurii arestării, de punere în libertate şi a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii nr. 6 din 4 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 953/54/2007, privind pe intimatul T.C.
Casează încheierea atacată şi, în rejudecare, menţine măsura arestării persoanei solicitate T.C.
Înlătură dispoziţiile de revocare a măsurii arestării şi de punere în libertate şi înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., faţă de persoana solicitată T.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1917/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare... → |
|---|
