ICCJ. Decizia nr. 2024/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2024/2007
Dosar nr. 22525/3/2006
Şedinţa nepublică din 17 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3178/P/2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată în stare de arest pentru inculpatul minor B.M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de;
- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP):
- furt calificat în formă continuată prevăzut de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 884 din 12 iulie 2006, a dispus în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., coroborat cu art. 104 C. pen., şi a luat faţă de inculpat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi a unei infracţiuni de furt calificat.
Potrivit art. 350 alin. (1) şi (3) lit. d) C. proc. pen., a revocat măsura arestării preventive a inculpatului şi a dispus, de îndată punerea în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat totodată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv la 7 iunie 2006 până la punerea efectivă în libertate.
Potrivit art. 490 C. proc. pen., a dispus punerea sa în libertate.
A mai constatat prejudiciile cauzate părţilor vătămate P.A. şi B.M.A. acoperite integral prin restituire.
Potrivit art. 17 C. proc. pen., coroborat cu art. 14 şi 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Z.V. la plata sumei de 700 RON către partea vătămată S.L.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în 29 mai 2006, în jurul orei 12,00, în timp ce se afla pe bulevardul Dacia, inculpatul împreună cu o persoană neidentificată, a deposedat-o prin ameninţare pe partea vătămată S.L.C. de un telefon mobil marca Samsung x 100.
La data de 6 iunie 2006, în jurul orelor18,00, în timp ce se afla pe strada Icoanei, sector 2 Bucureşti, inculpatul în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a sustras părţii vătămate P.A. (în vârsta de 13 ani) un telefon mobil marca Siemens A 65 şi părţii vătămate B.M.A. (în vârstă de 12 ani) un telefon Sony Ericsson K 300.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Prin apelul formulat, parchetul a criticat soluţia instanţei de fond pentru greşita aplicare a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, având în vedere antecedentele personale.
S-a invocat şi lipsa rolului activ al instanţei având în vedere neaudierea martorului în cauză, motiv nesusţinut în faţa instanţei solicitându-se casarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare în regim de detenţie.
Inculpatul prin apărător a solicitat admiterea apelului inculpatului în sensul menţinerii soluţiei instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 849/ A din 30 noiembrie 2006, a admis apelul parchetului, a casat sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 814 din 7 iulie 2006 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, precum şi a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 254 din 2 martie 2006 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a constatat că faptele sunt concurente şi conform art. 33 – art. 34 C. pen., a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei de 3 ani închisoare, înlăturându-se măsura internării.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 99 şi următoarele C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare făcându-se aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 83 C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă revocată de 3 ani închisoare alături de pedepsele aplicate în prezenta cauză, în final având de executat 6 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs invocându-se dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 teza a III-a C. proc. pen., motivat de faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereriesenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului penal, în speţă în sensul nepronunţării instanţei asupra apelului inculpatului.
Inculpatul, prin recursul declarat, a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea pronunţării instanţei şi asupra apelului său.
Recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi al inculpatului sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 C. proc. pen., în cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 289 C. proc. pen., prevede că, judecata cauzei se face în faţa instanţei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă oral, nemijlocit şi în contradictoriu.
Raportând cauzei aceste dispoziţii, se reţine că, instanţa de control judiciar a fost sesizată cu soluţionarea apelului parchetului dar şi cel al inculpatului.
Or, instanţa de apel nu a făcut referire nici în minuta dar nici în dispozitivul deciziei pronunţate, între care, potrivit dispoziţiilor art. 309 alin. (1) teza 1 C. proc. pen., trebuie să existe concordanţă.
De altfel, în motivarea deciziei apare o menţiune privind apelul inculpatului, arătându-se că este nefondat şi urmează a fi respins menţiune care nu acoperă nelegalitatea arătată.
Practica judiciară de altfel, a apreciat că o hotărâre judecătorească prin care nu a fost soluţionată calea de atac (apelul) promovată de o parte este lovită de nulitate absolută iar vătămarea produsă nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
De altfel, într-o astfel de situaţie, instanţa de recurs nu poate soluţiona apelul, ceea ce ar conduce la lipsirea părţii respective de un grad de jurisdicţie.
Astfel, se reţine că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat pe apelul inculpatului motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursurile vor fi admise şi se va proceda corespunzător dispozitivului deciziei.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel va verifica şi celelalte motive de nelegalitate sau netemeinicie susţinute de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul B.M.G. împotriva deciziei penale nr. 849/ A din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 203/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
