ICCJ. Decizia nr. 2/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2/2007
Dosar nr. 16478/1/2006
Şedinţa publică din 4 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul I.C., împotriva sentinţei penale nr. 1231 din 2 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., privitoare la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dispunând menţinerea stării de arest preventiv, luată faţă de acesta.
În motivarea încheierii, instanţa de apel, a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Verificând calea de atac, în raport de actele dosarului, Înalta Curte, constată nefondat recursul inculpatului pentru următoarele considerente.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., cu ocazia verificării din oficiu a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, reţinând motivat că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acesteia.
Condiţiile cumulative prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sunt îndeplinite, infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat nedefinitiv inculpatul, fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura infracţiunilor, fapte de violenţă, săvârşite în loc public.
Cum la examinarea din oficiu, nu se constată motive de casare care să justifice reformarea hotărârii, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 8749/3/2006 (nr. vechi 3485/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1946/2007. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2024/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
