ICCJ. Decizia nr. 1917/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1917/2007
Dosar nr. 3360/1/2007
Şedinţa publică din 6 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 23 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 32 896/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.P., constatându-se că această măsură este legală şi temeinică.
Instanţa investită cu soluţionarea apelului a reţinut că se impune menţinerea arestării preventive luate faţă de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat şi nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de natura infracţiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, tentativă la omor calificat, şi de împrejurarea că tulburarea organică de personalitate cu care a fost diagnosticat, pe fondul toxietilic, creează un sentiment de insecuritate în rândul familiei şi al societăţii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.P., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) – art. 76 lit. a C. pen., fiind condamnat în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 86 din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, menţinându-se starea de arest a acestuia.
Astfel, cum în mod just a reţinut, Curtea de Apel Bucureşti, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe şi, mai mult, acesta a fost condamnat de instanţa de fond. Faţă de gravitatea faptei şi de împrejurările în care a fost comisă, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că sunt probe certe, în înţelesul art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva încheierii din 23 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 32896/3/2006 (nr. vechi 800/2007).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 6 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1801/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1946/2007. Penal. Revocarea măsurii... → |
|---|
