ICCJ. Decizia nr. 1982/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1982/2007
Dosar nr.4504/30/2006
Şedinţa publică din 13 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 778 din 20 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinţei prin care a fost condamnat, invocând greşita reţinere a situaţiei de fapt şi împrejurarea că cercetarea organelor de anchetă a fost subiectivă, iar instanţa de fond nu a luat în considerare apărările sale, astfel că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de omor, faptă pe care nu a comis-o.
Instanţa de fond a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi care să schimbe soluţia pronunţată.
Tribunalul a reţinut că solicitările revizuientului au fost avute în vedere de instanţa de fond, iar hotărârea acesteia a fost menţinută de instanţa de apel şi de recurs.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel revizuientul-condamnat criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt şi de drept prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că apelul declarat este nefondat.
Prin Decizia penală nr. 32/ A din 7 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanţă a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat S.S., care a reiterat motivele fomulate în apel şi a solicitat admiterea cererii de revizuire.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine ca recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, iar instanţele au apreciat greşit probele administrate şi nu au luat în considerare apărările sale.
În mod corect ambele instanţe au respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată, reţinând că pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata pentru dovedirea unor împrejurări ca erau cunoscute de instanţele de fond în faţa cărora revizuientul şi-a făcut aceeaşi apărare.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat, recursul formulat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul - revizuient S.S. împotriva deciziei penale nr. 32/ A din 7 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1878/2007. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2065/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
