ICCJ. Decizia nr. 2361/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2361/2007
Dosar nr. 469/36/2007
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
în baza actelor din dosar, retine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25/ P din 2 martie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.G.E. şi l-a obligat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petentul C.G.E. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii C.C., l.R. şi E.J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dată în dosarul penal nr. 626/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a rezoluţiei nr. 23 din 29 ianuarie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta.
Petentul nu a motivat plângerea şi nu s-a prezentat în instanţă pentru susţinerea ei.
În aceste condiţii instanţa de fond verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia celor două rezoluţii a reţinut că intimaţii, judecători la Tribunalul Constanţa au pronunţat Decizia penală nr. 841 din 16 decembrie 2005, prin care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au respins, ca nefondat, recursul petentului împotriva sentinţei penale nr. 252 din 2 februarie 2005 a Judecătoriei Buzău, cu motivarea că recursul fusese soluţionat prin respingere de către Tribunalul Buzău prin Decizia nr. 485 din 16 septembrie 2005.
S-a mai reţinut că la momentul judecăţii, obiectul recursului în dosarul soluţionat de magistraţii Tribunalului Constanţa fusese deja soluţionat printr-o hotărâre judecătorească definitivă anterioară.
Prima instanţă a mai reţinut că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.C., l.R. şi E.J., întrucât în activitatea acestora de soluţionare a dosarului nr. 2198/2005 nu se constată neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea în mod defectuos, din culpă sau intenţie de natură a vătăma interesele legitime ale petentului.
Pentru aceste considerente Curtea a respins plângerea petentului ca nefondată.
Împotriva sentinţei Curţii a formulat în termen legal, recurs petentul C.G.E., care a susţinut în esenţă, că intimaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât în mod greşit au respins recursul cu motivarea că în cauză există autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care cauza era strămutată de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Constanta.
Examinând sentinţa Curţii în raport de art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte reţine că recursul petentului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Într-un alt proces petentul a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 252 din 2 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Buzău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 340/2005. Petentul a solicitat strămutarea cauzei, cerere care a fost admisă prin încheierea nr. 5658 din 6 octombrie 2005 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin cade s-a strămutat judecarea cauzei la Tribunalul Constanta.
Înainte de soluţionarea cererii de strămutare, Tribunalul Buzău a respins recursul petentului prin Decizia penală nr. 485 din 16 septembrie 2005.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr. 2198/2005 şi repartizată spre soluţionare completului de judecată format din judecătorii C.C., l.R. şi E.J.
Prin Decizia nr. 841 din 16 decembrie 2005 a fost respins recursul petentului ca nefondat. În motivarea deciziei s-a reţinut că, întrucât, ulterior nu s-au descoperit fapte şi împrejurări noi care să determine reluarea cercetărilor iar instanţele s-au pronunţat definitiv, existând astfel autoritate de lucru judecat recursul formulat de petent este nefondat.
Înalta Curte reţine că instanţa care soluţionează plângerea penală nu are calitatea de instanţă de control judiciar a hotărârii judecătoreşti care a determinat nemulţumirea petentului şi respectiv formularea plângerii penale. Examinând plângerea penală ce are ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), instanţa de judecată trebuie să verifice dacă există probe sau indicii că intimaţii cu rea credinţă şi-au încălcat atribuţiile de serviciu atunci când au pronunţat Decizia nr. 841 din 16 decembrie 2005.
Or, din actele dosarului rezultă că intimaţii au pronunţat o hotărâre pe baza actelor pe care le-au avut la dosar, potrivit convingerii lor şi aplicării art. 60 alin. (4) C. proc. pen., într-o interpretare proprie, întrucât au respins recursul, ca nefondat, ceea ce însemnă că l-au examinat pe fond, dar în motivarea deciziei au făcut trimitere la autoritatea de lucru judecat. Nu există niciun indiciu că intimaţii şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu cu rea credinţă pentru a prejudicia interesele legitime ale petentului, sau că au dat dovadă de gravă neglijenţă, sau că au fost părtinitori în soluţionarea cauzei.
Astfel, în mod corect s-a reţinut că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există, şi ca urmare s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţa de intimaţi.
Întrucât nu există niciun motiv de casare a sentinţei Curţii, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge recursul petentului ca nefondat.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G.E. împotriva sentinţei penale nr. 25/ P din 2 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 230/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 245/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
