ICCJ. Decizia nr. 1225/2007. Penal. Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1225/2007
Dosar nr. 4632/59/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 421 din 23 iunie 2006, Tribunalul Timiş a dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpaţilor B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F. şi P.P., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere, aderare, constituire şi sprijinire de grup infracţional.
În baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., aceeaşi inculpaţi au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.
A fost interzisă fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 35 alin. (l) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului R.V.F. i-au fost interzise, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, inculpatul Z.I. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la grup infracţional, iar în baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracţiunea de trafic de migranţi.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii G.O. şi D.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpaţii au fost condamnaţi la câte un an închisoare, cu executare în detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menţinut starea de arest pentru fiecare inculpat şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, după cum urmează: de la 13 septembrie 2005 la zi, pentru inculpaţii B.D., E.V., L.T., D.O., R.G. şi R.V.F.; de la 21 octombrie 2005 la zi, pentru inculpaţii P.P., G.O. şi D.S.; de la 28 noiembrie 2005 la zi, pentru inculpatul Z.I.
A.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpaţi sumele de bani obţinute din săvârşirea infracţiunilor, după cum urmează: 14.510 euro şi 100 dolari S.U.A. de la inculpatul R.G.; 1600 euro de la inculpatul E.V.; 1200 euro de la inculpatul D.O.; 7700 euro de la inculpatul D.S.; 800 euro de la inculpatul P.P. şi 1500 euro de la inculpatul B.D.
în baza art. l 17 alin. (l) şi (3) C. pen., a dispus expulzarea de pe teritoriul României, după executarea pedepselor aplicate, a inculpaţilor B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., D.S., G.O., P.P. şi Z.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în cursul anului 2000, inculpaţii au constituit un grup infracţional de lungă durată, la care au aderat, sprijinindu-se reciproc, în scopul comiterii infracţiunii de trafic de migranţi, obţinând mari beneficii financiare, cu filiale constituite în România, Republica Moldova şi Ungaria, pentru emigranţi din Republica Moldova ce doreau să ajungă în Spaţiul Schengen fără forme legale.
Au fost prinse şi identificate 4 grupuri de migranţi constituite de inculpaţi, din care unul a fost returnat de autorităţile ungare celor române la data de 4 noiembrie 2005, persoanele prinse fiind cercetate pentru trecere frauduloasă a frontierei.
Modul de operare a grupului infracţional consta în racolarea mai multor persoane din Republica Moldova, care doreau să emigreze, şi de la care se pretindeau sume cuprinse între 2000 şi 3000 euro pe persoană, sume din care inculpaţii îşi reţineau sume mai mici raportate la contribuţiile fiecăruia la cheltuielile de transport, cazarea pe teritoriul României, trecerea frauduloasă a frontierei în Ungaria şi transportul la destinaţie. Cota din sumele pretinse era luată de flecare inculpat în schimbul asigurării legăturii cu punctele de contact, organizării transportului, cazare, trecere frauduloasă a frontierei.
Pentru un nou grup de imigranţi, inculpaţii se contactau reciproc, în scopul împărţirii sarcinilor şi a sumelor de bani.
Inculpatul B.D. a racolat un grup de 5 imigranţi moldoveni, care au fost cazaţi în localitatea Călăcea, jud. Timiş unde s-a produs joncţiunea cu 9 persoane racolate de inculpaţii E.V., P.P. şi L.T., ulterior aceştia trecând fraudulos frontiera cu Ungaria la data de 9 septembrie 2005, pe raza localităţii Sînnicolau Mare. B.D. a solicitat de la fiecare persoană racolată suma de 2500 euro, din care 1200 euro trebuia remisă de rudele acestora la momentul confirmării trecerii frontierei, iar 1300 euro se achita de emigranţi la momentul sosirii la destinaţie. Grupul a fost returnat de autorităţile ungare la data de 9 septembrie 2005.
Acelaşi grup infracţional a racolat 25 emigranţi moldoveni, cazaţi în Timişoara şi apoi în Călacea, jud. Timiş, şi care au fost prinşi în flagrant la 13 septembrie 2005, încercând să treacă fraudulos frontiera pe raza localităţii Pordeanu, jud. Timiş.
Emigranţii au intrat în România prin Albita, transportaţi la Bucureşti, apoi la Timişoara, unde au fost aşteptaţi de inculpaţii E.V., L.T. şi R.G., cazaţi la hotel, unde inculpatul R.G. a colectat 1000 euro de la fiecare emigrant şi apoi duşi în localitatea Călacea, jud. Timiş, transport care a reprezentat atribuţia inculpaţilor R.V.F. şi D.O.
La 21 octombrie 2005, un număr de 8 persoane au fost identificate în timp ce încercau să treacă fraudulos frontiera spre Ungaria, iar cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit că dintre emigranţi, numita L.V. a ţinut personal legătura cu inculpatul P.P., până la momentul ajungerii lor în Timişoara.
La 6 octombrie 2005, au mai fost aduse în România de aceiaşi inculpaţi încă 5 persoane, care au fost conduse ulterior în municipiul Iaşi de către inculpatul Z.I., cu autoturismul său. La 7 octombrie 2005, au ajuns în Timişoara, unde au fost preluaţi de inculpaţii P.P. şi R.V.F., şi prinşi la 15 octombrie 2005, fiind returnaţi autorităţilor române la 4 noiembrie 2005.
La data de 20 octombrie 2005, în apropierea aeroportului internaţional Henri Coandă Bucureşti au fost prinşi în flagrant inculpaţii P.P., G.O. şi D.S., iar cu acea ocazie inculpatul D.S. a înmânat lui P.P. suma de 7700 euro pentru activităţile desfăşurate privind grupul de 8 migranţi returnati la 21 octombrie 2005. G.O. a fost cel care a făcut legătura între ceilalţi doi inculpaţi, ştiind în acelaşi timp că suma de bani remisă lui P.P. provenea din traficul de migranţi.
Martorii audiaţi în cauză, respectiv taximetrişti, recepţioneri la hotel, etc., au relevat întreaga activitate infracţională desfăşurată de inculpaţi, care, pe de altă parte, la confruntările efectuate, au recunoscut în parte săvârşirea infracţiunilor.
Cercetările efectuate au relevat că la data de 13 septembrie 2005, când inculpaţii E.V., L.T. şi R.G. au fost prinşi în flagrant, s-a găsit asupra inculpatului L.T. o bancnotă falsă de 20 euro, dar dată fiind lipsa pericolului social al faptei, s-a dispus scoaterea inculpatului de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., aplicându-i-se o amendă administrativă.
Dată fiind complexitatea cauzei, s-a autorizat în faza de cercetare penală folosirea a trei investigatori acoperiţi, cu numele de cod S.V., B.M. şi F.L. şi a doi colaboratori acoperiţi, cu numele de cod D.A. şi C.C.
Inculpaţii, deşi au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin actul de inculpare, au arătat că nu consideră că se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire de grup infracţional, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Referitor la inculpatul R.V.F., instanţa de fond a reţinut că acesta nu avea cum să cazeze, la data de 7 octombrie 2005, un număr de 6 persoane la Baza Sportivă V., deoarece la acea dată era arestat preventiv în baza mandatului emis de Tribunalul Timiş, încă din data de 14 septembrie 2005, de cazarea acestora ocupându-se inculpatul P.P., conform declaraţiilor martorului J.L., care la 13 octombrie 2005 a plecat cu cele 5 persoane din Timişoara către Oradea unde s-au întâlnit cu inculpatul P.P.
Acelaşi inculpat a făcut legătura lui R.V.F. cu martorele B.L. şi R.N., în luna august 2005, când a fost necesară cazarea lor în Timişoara, iar inculpatul R.V.F. le-a găzduit în apartamentul său, la solicitarea inculpatului P.P.
Martorele s-au reîntors în Republica Moldova, de unde au fost pentru a doua oară racolate de inculpatul Z.I., căruia îi dăduseră suma de 3000 euro pentru a ajunge ilegal în Spaţiul Schengen.
Probele administrate în cauză au stabilit cu certitudine vinovăţia inculpaţilor B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. şi Z.I., în ciuda susţinerilor acestora în sensul stabilirii coeziunii grupului infracţional de către colaboratorii sub acoperire.
Instanţa a reţinut că iniţiativa infracţională a aparţinut inculpaţilor, chiar dacă investigatorii sub acoperire au luat legătura telefonic cu aceştia pentru realizarea transportului ilegal de persoane peste frontieră, martorii audiaţi în cauză relevând împrejurarea că au fost racolaţi de către inculpatul B.D. Aceiaşi martori au infirmat şi susţinerea inculpatului B.D. că nu se cunoştea cu inculpaţii L.T. şi R.G., iar investigatorii sub acoperire au arătat în declaraţiile lor că şi cei doi inculpaţi din urmă au participat la discuţiile referitor la trecerea ilegală a frontierei a grupurilor de cetăţeni moldoveni.
Instanţa de fond a dispus însă achitarea inculpaţilor G.O. şi D.S. pentru infracţiunea de aderare sau sprijinire la un grup infracţional, întrucât probatoriul cauzei nu a confirmat că aceştia ar fi avut vreo legătură cu ceilalţi inculpaţi, singurul aspect infracţional în care au fost implicaţi fiind cel din zona aeroportului Henri Coandă, când au fost reţinuţi de organele de poliţie.
Instanţa de fond a reţinut cu privire la persoana inculpatului Z.I., la solicitarea organului de cercetare penală, colaborarea cu organul de urmărire penală şi a redus pedeapsa aplicată acestuia la jumătate, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpaţii P.P., R.G., B.D., G.O., D.O., L.T., D.S., E.V., Z.I. şi R.V.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul său, parchetul arată că hotărârea este nelegală, întrucât există contradicţii între minută şi dispozitivul hotărârii, în minută inculpatul Z.I. fiind condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 din aceeaşi lege, pe când în dispozitiv nu este menţionat şi acest din urmă text de lege, caz în care pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului este una nelegală.
De asemenea, hotărârea este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 din OUG nr. 105/2001, mult prea mică în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite, dar şi cu privire la greşita achitare a inculpaţilor G.O. şi D.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În continuare, se susţine de parchet netemeinicia hotărârii referitor la greşita reţinere în favoarea aceloraşi doi inculpaţi a circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., raportat la infracţiunea prevăzută de art. 71 din OUG nr. 105/2001.
Inculpatul R.G. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, referindu-se la greşita reţinere în sarcina sa a infracţiunii prevăzută de art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001, solicitând condamnarea sa doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea circumstanţelor atenuante, având drept rezultat coborârea pedepsei sub minimum special prevăzut de lege.
Inculpatul D.S. critică hotărârea instanţei de fond pentru nereţinerea erorii de fapt, cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi deci greşita sa condamnare, apreciind că nu există probe care să ateste indubitabil împrejurarea că ar fi cunoscut destinaţia reală a sumei ce i-a fost dată de G.A. pentru a o remite inculpatului P.P.
Inculpatul solicită desfiinţarea sentinţei şi achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 în temeiul dispoziţiilor art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. lO lit. d) C. proc. pen., şi, în subsidiar, raportat la art. l lit. e) C. proc. pen.
Inculpatul D.O. a criticat sentinţa în sensul că învinuirile ce i-au fost aduse nu sunt susţinute de materialul probator administrat, solicitând a se înlătura aplicarea art. l 17 alin. (l) şi (3) C. pen., în sensul expulzării sale din România, pentru că are şi cetăţenia acestui stat şi, de asemenea, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. lO lit. d) C. proc. pen., respectiv a se da o valenţă sporită circumstanţelor sale personale.
Inculpatul B.D. critică sentinţa pentru nelegalitate, referitor la greşita sa condamnare, întrucât nu a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, solicitând în consecinţă achitarea.
Ceilalţi inculpaţi nu au formulat în scris motive de apel, dar au dezvoltat apelul declarat oral, în ziua judecăţii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de apelanţi, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, în mod corect instanţa fondului a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. l din OUG nr. 105/2001, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, de altfel pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză.
Instanţa de apel a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş este fondat numai cu privire la contradicţia dintre minută şi dispozitiv, în sensul că în minută inculpatul Z.I. este condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege, iar în dispozitiv acelaşi inculpat este condamnat fără aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, în sensul reducerii la jumătate a pedepsei aplicate, situaţie în care pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului Z.I. este una nelegală.
Instanţa de apel a constatat că interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pentru inculpatul Z.I. este de asemenea, nelegală.
Cu privire la ceilalţi inculpaţi, instanţa de apel a constatat că Tribunalul Timiş a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., dat fiind că inculpaţii se află la primul contact cu legea penală, comportamentul lor de până acum a fost unul bun, raportat la normele de convieţuire socială.
De asemenea, achitarea inculpaţilor G.O. şi D.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost corect dispusă de instanţa fondului, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că cei doi inculpaţi ar fi avut vreo legătură cu grupul infracţional, singura situaţie în care aceştia au fost implicaţi nedemonstrând că inculpaţii ar fi avut vreo activitate infracţională care să dovedească reprezentarea lor că aderă sau sprijină un grup infracţional, deci lipsind latura subiectivă a infracţiunii reclamate.
Cu privire la persoana inculpatului D.O., instanţa de apel a constatat că, dat fiind că acesta este cetăţean român, în mod greşit instanţa de fond a dispus expulzarea sa de pe teritoriul României după executarea pedepsei la care a fost condamnat, în consecinţă urmând să înlăture dispoziţiile art. 117 alin. (l) şi (3) C. pen.
Faţă de toate cele reţinute, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 370/ A din 22 noiembrie 2006, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul D.O., a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul Z.I., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional.
A interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A înlăturat dispoziţia luată în baza art. 117 alin. (l) şi (3) C. pen., de expulzare de pe teritoriul României a inculpatului D.O., după executarea pedepselor aplicate.
în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. şi Z.I.
In baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. şi Z.I. arestul preventiv de la 23 iunie 2006 la zi.
A constatat că inculpaţii G.O. şi D.S. au fost liberaţi din Penitenciarul Timişoara la 21 octombrie 2006.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.P., R.G., B.D., G.O., L.T., D.S., E.V., Z.I. şi R.V.F.
Împotriva deciziei au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. şi Z.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara critică hotărârea sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor G.O. şi D.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a reţinerii circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor ce a avut ca rezultat aplicarea unor pedepse blânde în raport de gravitatea infracţiunilor săvârşite şi a greşitei încadrări juridice prin neaplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001.
În recursurile formulate, inculpaţii critică Decizia Curţii de Apel Timişoara, în general, pentru aceleaşi motive ca şi cele invocate în apelurile formulate împotriva sentinţei penale nr. 421 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Timiş. Inculpaţii invocă nevinovăţia îndeosebi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar în subsidiar netemeinicia pedepselor aplicate.
Examinând hotărârile în raport de criticile recurenţilor, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 alin. (l) pct. 14, 16, 18 C. proc. pen., precum şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Pe baza probelor administrate în desfăşurarea procesului penal se poate constata fără echivoc că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de trafic de migranti prevăzută de art. 71 din OUG nr. 105/2001, obţinând din activitatea infracţională beneficii financiare.
În acest scop inculpaţii au constituit ori au aderat la o organizaţie criminală constituită, cu activitate de lungă durată, sprijinindu-se reciproc, cu repartizarea sarcinilor în derularea activităţii infracţionale şi împărţirea beneficiilor pe fiecare membru al grupului criminal
Inculpaţii racolau persoane din Republica Moldova, care doreau să emigreze şi de la care pretindeau sume de bani pe care le împărţeau în funcţie de contribuţia la realizarea activităţii infracţionale.
Dacă pentru ceilalţi inculpaţi s-a reţinut în mod justificat că au iniţiat, au aderat şi au constituit un grup infracţional bine structurat, cu desfăşurare coordonată în timp, pentru realizarea infracţiunii de trafic de migranti, pentru inculpaţii G.O. şi D.S., instanţele anterioare au stabilit că nu au avut legătură cu grupul celorlalţi inculpaţi, singura implicare infracţională constituind-o activitatea acestora în zona aeroportului Henri Coandă din Bucureşti. Probele administrate nu au relevat existenţa unei reprezentări subiective din partea inculpaţilor că aderă la vreun grup infracţional şi că sprijină, prin acţiunile lor, vreo grupare criminală constituită în scopul traficării de migranti.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, şi îndeosebi, în legătură cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., înalta Curte apreciază că prin acest procedeu s-a realizat o aplicare corespunzătoare a criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi s-au stabilit pedepse care să asigure atât reprimarea conduitei infracţionale a inculpaţilor, cât şi reeducarea acestora.
Nu poate fi reţinută nici critica privind neaplicarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001, întrucât reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 ca infracţiune mijloc de constituire a unui grup organizat exclude reţinerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea scop care a constituit mobilul grupului infracţional constituit.
Criticile inculpaţilor care vizează netemeinicia soluţiilor de condamnare ori de individualizare a sancţiunilor aplicate sunt nefondate faţă de ansamblul probelor administrate în cauză, care relevă o contribuţie concretă a fiecărui inculpat la realizarea activităţii de trecere frauduloasă a migranţilor peste frontieră.
Cu excepţia inculpaţilor G.O. şi D.S., ceilalţi inculpaţi au constituit sau au aderat la un grup infracţional care avea ca obiectiv traficarea de migranţi din Republica Moldova spre ţările din Europa Occidentală şi au realizat beneficii financiare din această activitate infracţională.
Sancţiunile aplicate inculpaţilor sunt apte să asigure prevenirea săvârşirii de noi fapte penale şi sunt concordante cu contribuţia materială efectivă a fiecăruia la derularea activităţii infracţionale şi cu conduita acestora anterior săvârşirii infracţiunilor, cât şi în desfăşurarea procesului penal.
Modificarea pedepselor şi a regimului de executare ar constitui o reacţie disproporţionată în aplicarea legii penale sau o încurajare a comportamentului infracţional de acest gen.
Pentru toate considerentele de mai sus, în baza art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge toate recursurile ca nefondate.
În baza art. 385 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive a inculpaţilor de la 13 septembrie 2005 la 6 martie 2007 pentru inculpaţii B.D., E.V., D.O., R.G., R.V.F. şi L.T., de la 28 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru inculpatul Z.I. şi de la 21 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru inculpatul P.P.
Se va constata că inculpaţii G.O. şi D.S. s-au aflat în executarea pedepselor de la 21 octombrie 2005 la 21 octombrie 2006.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpaţii B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. şi Z.I. împotriva deciziei penale nr. 370/ A din 22 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive astfel:
- de la 13 septembrie 2005 la 6 martie 2007 pentru B.D., E.V., D.O., R.G., R.V.F. şi L.T.;
- de la 28 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru Z.I.;
- şi de la 21 octombrie 2005 la 6 martie 2007 pentru P.P. Constată că intimaţii inculpaţi G.O. şi D.S. au executat pedepsele de la 21 octombrie 2005 la 21 octombrie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi B.D., E.V., L.T., D.O., R.G., R.V.F., P.P. şi Z.I. să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor G.O. şi D.S. în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2959/2007. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1878/2007. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
