ICCJ. Decizia nr. 230/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 230/2007
Dosar nr. 46596/3/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 693 şi 9 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus reţinerea din 10 iulie 2005.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus reţinerea din 10 iulie 2005.
A luat act că partea vătămată Şt.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi a constatat recuperat integral prejudiciul infracţional, estimat la suma de 500 RON, prin modalitatea restituirii în natură.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin rechizitoriul nr. 28084/P/2005 din 7 decembrie 2005 întocmit de Tribunalul Bucureşti şi înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 46596/3/7 decembrie 2005, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpaţii C.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi Z.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 9 iulie 2005, inculpaţii C.A. şi Z.A. s-au întâlnit în zona de domiciliu şi au luat hotărârea infracţională de a deposeda diverse persoane de bunuri mobile.
În vederea punerii în aplicare a hotărârii infracţionale, inculpaţii s-au deplasat în zona centrală a municipiului Bucureşti, parcurgând traseul: Piaţa Romană - Piaţa Unirii - Parcul Tineretului. În jurul orelor 2,5 – 2,30, partea vătămată Şt.E. se deplasa pe Bd. Dimitrie Cantemir, din direcţia Piaţa Unirii spre Parcul Tineretului, intenţionând să ajungă la locuinţa sa din str. Vişana, şi fiind însoţită de martora L.A., având în mâna stângă geanta personală ce conţinea acte, bunuri şi bani.
În aceste condiţii, cei doi inculpaţi au observat-o pe partea vătămată şi pe martora L.A. şi au pornit în urmărirea acestora din urmă.
Prin surprindere, inculpatul C.A. a apucat geanta părţii vătămate cu mâinile şi a început să tragă puternic de bun pentru a-l smulge, partea vătămată a opus rezistenţă, ţinând strâns de geantă cu amândouă mâinile, a căzut la pământ datorită acţiunii inculpatului C.A. care a continuat să tragă de geantă, târând-o pe partea vătămată pe o distanţă de aproximativ 2 m. La un moment dat, mânerul genţii s-a rupt astfel încât, inculpatul C.A. a fugit, având asupra sa geanta părţii vătămate, însoţit de coinculpatul T.A. care, până atunci, rămăsese alături de prietenul său. Cei doi inculpaţi au fugit în direcţia Piaţa Unirii.
Pe str. Oiţelor, lucrătorii Secţiei 14 Poliţie l-au prins şi l-au imobilizat, la scurt timp de la comiterea faptei pe inculpatul C.A., care avea asupra sa geanta sustrasă din mâna părţii vătămate.
Deşi inculpatul Z.A. a reuşit să dispară de la locul faptei, s-a prezentat ulterior, la sediul Secţiei 14 Poliţie pentru cercetări.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.A. şi Z.A.
Inculpatul C.A. a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Inculpatul Z.A. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal, achitarea întrucât nu a exercitat nici un act material la comiterea faptei, nu l-a ajutat pe coinculpatul C.A. şi nu a asigurat paza, cum greşit s-a reţinut. În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiate criticile inculpatului Z.A. doar sub aspectul individualizării pedepsei, având în vedere contribuţia sa la comiterea faptei, redusă în raport cu cea a coinculpatului C.A., aspect ce trebuia să se regăsească şi în cuantumul pedepsei.
Critica sub aspectul greşitei condamnări s-a apreciat ca nefondată, din probe rezultând ajutorul moral pe care l-a acordat autorului infracţiunii.
De asemenea, s-a apreciat ca nefondat apelul inculpatului C.A., constatându-se o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 740 din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul inculpatului Z.A., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.A.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.A. şi Z.A. reiterând criticile formulate în apel.
Inculpatul C.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 14 şi 20 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a acesteia, în temeiul art. 81 C. pen. sau suspendarea sub supraveghere în temeiul art. 861 C. pen.
Inculpatul Z.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen. (în reglementarea anterioară modificării Codului de procedură penală), solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a acesteia, în baza art. 81 C. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârile pronunţate în cauză, atât din perspectiva cazurilor de casare invocate de inculpaţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că sunt fondate doar criticile sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor.
Critica formulată de inculpatul Z.A., prin care acesta susţine că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat, nu este întemeiată.
Inculpatul afirmă că, sub aspectul laturii subiective nu s-a stabilit prin probatoriu intenţia sa de a-l ajuta pe autor la comiterea faptei, iar sub aspectul laturii obiective nu este îndeplinită condiţia prin care contribuţia complicelui să fi folosit efectiv la săvârşirea faptei penale.
Nici una din aceste apărări nu este justificată, fiind contrazisă de materialul probator administrat.
Astfel, chiar din declaraţiile celor doi inculpaţi rezultă, sub aspectul laturii subiective, că în seara zilei de 9 iulie 2005, s-au întâlnit în zona de domiciliu şi au luat hotărârea infracţională de a deposeda persoane de bunuri.
Inculpatul C.A. arată că: în jurul orelor 21,00, am ajuns cu prietenul meu (Z.A.) în zona Piaţa Unirii unde ne-am hotărât, de comun acord, să sustragem unei persoane necunoscute, pe care o vom întâlni pe stradă, un telefon mobil sau o geantă, urmând să împărţim banii sustraşi".
Inculpatul Z.A. arată că: „de acasă ne-am hotărât să mergem la Piaţa Unirii unde A. avea de gând să ia o geantă de la cineva pentru a-şi plăti nişte datorii. În tot acest timp cât ne-am plimbat de când am plecat de acasă am urmărit persoane care afişau genţi care puteau fi smulse pentru a valorifica ulterior bunurile ce se aflau în interior".
Cât priveşte latura obiectivă a complicităţii, din declaraţiile părţii vătămate coroborate cu cele ale martorei L.A., reiese că, în tot timpul activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul C.A., celălalt inculpat s-a aflat alături de primul, au fugit împreună de la locul faptei şi, mai mult, Z.A. nu l-a împiedicat să săvârşească fapta infracţională.
Înalta Curte apreciază însă, ca fiind întemeiate criticile ambilor inculpaţi sub aspectul individualizării pedepsei, dar nu referitor la cuantumul acestora ci referitor la modalitatea de executare. Din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 20 C. proc. pen., Înalta Curte constată că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea acesteia sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.
Pentru inculpatul C.A., Înalta Curte reţine că acesta era şi la momentul săvârşirii faptei şi ulterior, pe toată perioada desfăşurării procesului penal, încadrat în muncă, are o vârstă tânără şi nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, aşa cum rezultă din dosar, era, atât la momentul săvârşirii faptei, cât şi în prezent, student la Facultatea de Arhitectură a Universităţii Spiru Haret.
Pentru inculpatul Z.A., Înalta Curte reţine contribuţia redusă a acestuia la comiterea faptei, lipsa antecedentelor penale şi conduita acestuia ulterioară faptei, respectiv împrejurarea că, după câteva ore, s-a prezentat de bună voie la poliţie.
Toate aceste aspecte îndreptăţesc instanţa să constate că scopul reeducativ al pedepsei poate fi atins, în cazul celor doi inculpaţi, şi fără privare de libertate, în modalitatea prevăzută de art. 861 C. pen., de suspendare a executării sub supraveghere pe un termen de încercare care să garanteze reintegrarea socială a inculpaţilor.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţi şi va casa în parte ambele hotărâri pronunţate în cauză, numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor.
În baza art. 861 C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, conform art. 862 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul Z.A. şi 6 ani pentru inculpatul C.A.
Pe durata termenului de încercare, inculpaţii se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen.
Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Se va constata că inculpaţii au fost reţinuţi o zi, respectiv la data de 10 iulie 2005.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii Z.A. şi C.A. împotriva deciziei penale nr. 740 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 693 din 9 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, conform art. 862 C. pen., pe durata unui termen de încercare, după cum urmează:
- de 5 ani pentru inculpatul Z.A. şi
- de 6 ani pentru inculpatul C.A.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute la alin. 1 lit. a) - d) C. pen.
În cazul dispoziţiei de la lit. a), condamnaţii se vor prezenta în fiecare zi de luni a ultimei săptămâni din lună, la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Constată că inculpaţii au fost reţinuţi o zi, respectiv 10 iulie 2005.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2282/2007. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 2361/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
