ICCJ. Decizia nr. 2178/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2178/2007
Dosar nr. 2527/59/2006
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94/ P din 25 septembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC S.F. SA Timişoara împotriva rezoluţiei pronunţată în dosarul nr. 222/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Petenta a fost obligată să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat şi 695,63 lei, cu acelaşi titlu, către intimatul V.Şt.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată, SC S.F. SA Timişoara cu sediul în Timişoara, a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în dosarul nr. 222/P/2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva făptuitorilor V.Şt., C.S., M.S. şi C.M. şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor pentru următoarele considerente:
1. Fixarea într-o manieră absolut contrară a dispoziţiilor legale a formei de executare silită de către judecătorul desemnat a o supraveghea, respectiv C.S. deoarece a încuviinţat executarea silită a imobilului extrafunciar situat în comuna Felnac, jud. Arad, reprezentând combinatul de creştere a porcilor, considerând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile LX din 1881 care reglementa exclusiv situaţia executărilor silite imobiliare pentru regiunea Transilvania privind imobile înscrise în C.F. deşi erau aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală.
2. Acelaşi magistrat a încuviinţat executarea silită imobiliară în cadrul dosarului execuţional nr. 126/1996 al Tribunalului Arad pentru o creanţă de 113.000.000 lei vechi indicat după ce în baza unei simple aprecieri, creditorul SC G.I. SRL a indicat cu rea credinţă o valoare derizorie a complexului imobiliar în sumă de 675.000.000 lei, deşi din actele depuse rezultă că valoarea contabilă a acestui imobil era la nivelul anului 1996 de 13.469.185 mii lei, potrivit bilanţului contabil al SC S.F. SA Timişoara din 1996, respectiv raportul de evaluare al mijloacelor fixe (clădiri şi instalaţii) efectuat de către experţii contabili şi evaluatori V.A. şi V.R. suma de 11.862.904,540 mii lei, expertiza efectuată în cursul anului 1995, aceste sume neincluzând mijloacele circulante.
3. executorul judecătoresc V.Şt. nu a îndeplinit în conformitate cu dispoziţiile legale publicitatea imobiliară pentru vânzare, atât în ce priveşte termenul de fixare a licitaţiei cât şi publicarea propriu zisă a anunţului care s-a făcut într-un singur ziar respectiv ziarul A. de Arad din 25 iulie 1996, dar numai cu 6 zile înainte de ţinerea licitaţiei.
4. Executorul judecătoresc V.Şt. a continuat activitatea de executare în sensul că fixat noi termene ale licitaţiei, deşi la data de 30 iulie 1996 s-a depus la Tribunalul Arad o contestaţie la executare, iar potrivit legii în vigoare la data executări silite nu sunt definitive şi cu toate acestea a introdus în spaţiu pe adjudecătorul SC A.R., fără a aştepta soluţia instanţei în ce priveşte contestaţia la executare.
5. Nu s-au luat măsurile ce se impuneau în cursul predării imobilului către adjudecător referitor la bunurile mobile ale firmei rămase în acel loc, unde în fapt şi în drept era sediul social al firmei la data respectivă, în sensul de a fi separate de corpul imobiliar înstrăinat prin numirea unui custode, pentru a preveni înstrăinarea sau deteriorarea acestora.
6. Executorul judecătoresc cu aprobarea magistratului C.S. au trecut la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită către falşi creditori, astfel că persoane ca C.M. şi M.M. au beneficiat din preţul achitat de adjudecător fără a se primi diferenţa între creanţa în baza căreia s-a declanşat executarea silită şi suma cu care s-a vândut la licitaţie complexul imobiliar.
7. Deşi Curtea de Apel Timişoara, în cadrul dosarului nr. 36898/com/1996 la data de 19 decembrie 1996, a dispus suspendarea executării silite în cadrul dosarului execuţional nr. 306/1996 al Tribunalului Arad, conexat la dosarul nr. 126/1996 al aceleiaşi instanţe, până la soluţionarea contestaţiei ce se afla în faza apelului la Curtea de Apel Timişoara, apel care s-a soluţionat de abia la data de 24 aprilie 1997, executorul judecătoresc cu încălcarea prevederilor legale a efectuat acte de executare silită, în sensul că a distribuit sumele obţinute din vânzarea bunului imobil, distribuţie ce a avut loc în perioada 19 noiembrie 1996 şi până la 12 mai 1997 potrivit înscrisurilor depuse în cadrul aceluiaşi dosar.
8. Urmare a atitudinii abuzive de care a dat dovadă executorul judecătoresc V.Şt. pe parcursul executării silite, SC S.F. SA Timişoara a formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată sub nr. 559/VIII/1 din 14 iulie 1997, dosar trimis spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, unde s-a format dosar nr. 1081/P/1997, iar prim-procurorul M.S. a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale în cauză împotriva executorului judecătoresc V.Şt.
Din actele dosarului s-au constata următoarele:
Prin rezoluţia nr. 222/P/2005 din 20 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.Şt. executor judecătoresc, C.S. judecător la Tribunalul Arad, P.R. judecător la Judecătoria Arad, M.S. fost prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, P.P. fost prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, P.S. subcomisar la I.J.P. Arad şi C.M. fost comisar şef la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Arad, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin această rezoluţie s-au reţinut următoarele:
„Elementul comun al acuzaţiilor vizează un eventual interes al acestor persoane de a nu stabili eventuale abuzuri săvârşite cu ocazia executării silite, motiv pentru care sunt relevate diferite legături între persoanele acuzate gen: fostul prim - procuror M.S. este naşul fostului prim-procuror P.P.; colonelul C.M. are (sau a avut) soţia grefier la instanţă, iar fiica sa este avocat; doamna judecător C.S. îl are ca şot pe domnul procuror C., iar fiica acestora ar fi lichidator judiciar.
Acuzaţiile aduse magistraţilor şi poliţiştilor au la bază nemulţumirea legată de modul de soluţionare al dosarelor, însă singurul mod de acţiune pentru îndreptarea soluţiilor apreciate ca greşite de parte vătămată ţine de executarea căilor legale de atac.
Soluţiile date în cauză au la bază probatoriul administrat şi convingerea intimă a magistraţilor formată pe baza probatoriului administrat şi convingerea intimă a magistraţilor formată pe baza probatoriului, astfel că nu se poate reţine în seama acestora reaua credinţă, iar în ceea ce priveşte pe executorul judecătoresc V.Şt. se poate remarca faptul că faţă de acesta s-au dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. 1081/P/1997 şi 47/P/2002 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad şi în dosarul nr. 190/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Împotriva acestei ordonanţe s-a formulat plângere penală, iar prin ordonanţa pronunţată în dosar nr. 201/II/2/2006 din 12 aprilie 2004 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a admis ca neîntemeiată plângerea făcută de petentă, a infirmat rezoluţia nr. 222/P/2005 din 20 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în sensul începerii urmăririi penale faţă de V.Şt., C.S., P.R., M.S., P.P., P.S. şi C.M. în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în loc de art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi s-a disjuns cauza faţă de făptuitorul V.Şt. declinându-se competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen.
Prin această ordonanţă s-au reţinut următoarele:
„Din conţinutul rezoluţiei din 5 aprilie 2005 dată în dosar nr. 190/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad rezultă faptul că faţă de executorul judecătoresc V.Şt. s-a făcut plângere de către SC S.F. SA Timişoara cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen., comis prin aceea că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu referitoare la procedura de organizare şi desfăşurare a licitaţiei publice cauzându-i un prejudiciu în valoare de 12 miliarde lei.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dată în cauză, SC S.F. SA Timişoara a formulat plângere la instanţa de judecată, iar prin Decizia penală nr. 128/ R din 27 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 969/R/2006 s-a admis recursul petentei împotriva sentinţei penale nr. 2689 din 16 decembrie 2005a Judecătoriei Arad şi în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a desfiinţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 190/P/2005 din 15 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad şi a dispus trimiterea cauze la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorul V.Şt. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen.
Având în vedere că prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată sub nr. 222/P/2005, petenta a reclamat acele fapte penale cu privire la executorul judecătoresc V.Şt., se impune disjungerea cauze şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad cu privire la acest făptuitor, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen.
Cu privire la magistraţii judecători şi procuror şi cei doi ofiţeri de poliţie care a soluţionat acţiuni judecătoreşti, plângeri penale, alte acte de sesizare în legătură cu executarea silită a petentei, în mod judicios procurorul a reţinut în sarcina acestora nu se poate reţine reaua credinţă".
Ca urmare a actelor depuse la dosar se constată că prin admiterea parţială a plângerii formulată de petentă s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru începerea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc V.Şt., astfel că în prezent se fac cercetări în această fază faţă de făptuitor de vreme ce rezoluţiile procurorului prin care sa dispus anterior neînceperea urmăririi penale nu au puterea unei hotărâri judecătoreşti, neputându-se reţine autoritatea de lucru judecat care să împiedice analizarea în profunzime a motivelor invocate de petentă.
În consecinţă nu este justificată o nouă plângere care să privească aceleaşi motive invocate anterior de petentă, deoarece în funcţie de soluţia adoptată în faza de urmărire penală se poate rediscuta modalitatea de rezolvare a cererilor legate de executarea silită dispusă asupra petentei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petenta SC S.F. SA Timişoara criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, prin motivele scrise, petenta arată că, în rezoluţiile atacate s-a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea care rezultă din actele pe care se întemeiază plângerea, situaţie de fapt reţinută şi de către prima instanţă.
Se mai arată că situaţia de fapt reţinută în hotărârea atacată nu are legătură cu prezenta cauză ci o altă plângere adresată D.N.A.
Se mai susţine de recurentă că plângerea formulată viza şi săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen., de către intimaţii C.S., C.M. şi V.Şt.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de petentă cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin rezoluţia din 20 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 222/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 209 alin. (3) şi (4) combinat cu art. 10 lit. a) şi f) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii V.Şt., C.S., P.R., M.S., P.P., P.S. şi C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin Ordonanţa nr. 201/II/2/2006 din 12 aprilie 2006, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta SC S.F. SA Timişoara, a infirmat rezoluţia nr. 222/P/2005 din 20 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în sensul neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţii V.Şt., C.S., P.R., M.S., P.P., P.S. şi C.M. în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în loc de art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a disjuns cauza faţă de intimatul V.Şt. şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul general a reţinut că faţă de magistraţii judecători şi procurori şi cei doi ofiţeri de poliţie, nu se poate reţine că au soluţionat cauze în care parte era petenta fără a se putea reţine „reaua credinţă" motiv pentru care s-a schimbat temeiul juridic al soluţiei de neîncepere.
Cu privire la executorul judecătoresc V.Şt. s-a reţinut, în esenţă, că într-o altă cauză, având acelaşi obiect şi cauză, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de acesta, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen.
Plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiei procurorului a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
Înalta Curte constată că prima instanţă nu a soluţionat, practic, fondul cauzei, rezumându-se să facă referiri doar la executorul judecătoresc V.Şt. pentru care în prima parte a ordonanţei se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar în cea de a doua parte a ordonanţei s-a disjuns cauza faţă de acesta şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Se constată, astfel, că instanţa fondului a omis să se pronunţe cu privire la soluţia procurorului în ceea ce-i priveşte pe intimaţii C.S., P.R., M.S., P.P., P.S. şi C.M., motiv pentru care conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul formulat ce petenta SC S.F. SA Timişoara, va casa sentinţa şi va dispune trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării, instanţa va avea în vedere şi celelalte susţineri ale petentei făcute în motivele de recurs, urmând a se pronunţa asupra cauzei în întregul ei şi cu privire la contradicţiile existente în ordonanţa procurorului general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionara SC S.F. SA Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 94/ PI din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează sentinţa penală atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2162/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2302/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
