ICCJ. Decizia nr. 2162/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2162/2007
Dosar nr. 3765/1/2007
Şedinţa publică din 23 aprilie 2007
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 33495/3/2005, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpaţilor K.B. şi T.G., în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor,s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpaţii K.B. şi T.G. au declarat recurs, solicitând judecarea lor în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform alin. (3) al aceluiaşi articol „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curtea apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale (s-au asociat şi au sprijinit grupul infracţional pe care l-au constituit) de împrejurările comiterii faptelor, de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpaţi prin săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave (trafic de droguri de mare risc) precum şi în raport de atitudinea lor procesuală, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că ar putea persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii precum şi în prevederile art. 5, paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte justifică poziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. l) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii K.B. şi T.G.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii K.B. şi T.G. împotriva încheierii din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 33495/3/2005 (nr. vechi 905/2007).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba turcă pentru recurentul inculpat K.B. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2178/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
