ICCJ. Decizia nr. 2783/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2783/2007
Dosar nr. 1684/32/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 490/ D din 10 octombrie 2006 Tribunalul Bacău l-a condamnat pe inculpatul B.G., la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În esenţă, s-au reţinut următoarele :
În noaptea de 2 aprilie 2005, în stare de ebrietate, inculpatul a pătruns prin forţarea uşii în locuinţa părţii vătămate T.S. în vârstă de 95 ani şi prin ameninţarea şi lovirea acesteia cu un cuţit a obligat-o să-i predea suma de 500 RON.
În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare, îngrijiri medicale de 7-9 zile.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 394 din 19 decembrie 2006, admiţând apelul inculpatului, a desfiinţat, în parte, sentinţa instanţei de fond şi rejudecând cauza a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 la 3 ani închisoare reţinând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în principal achitarea, în baza art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru completarea cercetării judecătoreşti.
Recursul inculpatului este fondat pentru considerentele care urmează :
Pentru a se pronunţa condamnarea inculpatului, instanţa de fond a reţinut că săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către inculpat şi vinovăţia acestuia „rezultă, fără echivoc din denunţul penal coroborat cu planşele fotografice, procesul-verbal de reconstituire, raportul de expertiză privind declaraţia psihologică a comportamentului simulat, declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale în faţa organelor de poliţie şi în faţa procurorului şi declaraţiile martorilor asistenţi la reconstituire".
Or, examinând legalitatea şi temeinicia acestor mijloace de probă, se constată că unele au fost obţinute nelegal, altele nu reprezintă mijloace legale de probă, iar referitor la declaraţiile inculpatului, li s-a acordat credit doar unora dintre ele, date la urmărirea penală, fără să se arate motivele pentru care instanţa le-a preferat pe acestea în locul celorlalte date de acelaşi inculpat în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, procesul verbal de reconstituire este într-adevăr lipsit de valoare probatorie, aşa cum a invocat explicit apărătorul inculpatului în motivele scrise de recurs.
Astfel, martorul M.A., trecut în procesul verbal de reconstituire ca unul din cei doi martori asistenţi, a arătat, în cursul cercetării judecătoreşti că „nu am participat efectiv la reconstituirea faptei, întrucât am rămas la poarta locuinţei. Am semnat la sugestia lucrătorilor de poliţie fără să citesc .. .
Nici susţinerile celui de-al doilea martor, G.N., trecut în acelaşi proces-verbal de reconstituire nu prezintă garanţii de credibilitate, pentru că în finalul declaraţiei de la instanţă precizează că „dar arăt că la acea dată mă aflam sub influenţa băuturilor alcoolice şi nu pot da amănunte nici acum".
Examinarea inculpatului cu tehnica poligraf şi rezultatul acestei examinări este, de asemenea, lipsită de valoare probatorie, întrucât o asemenea examinare nu este un mijloc de probă recunoscut de lege.
Pe de altă parte, instanţa a omis să o audieze pe partea vătămată, precizările acesteia fiind indispensabile aflării adevărului, în raport cu susţinerile acesteia făcute în plângerea formulată şi, ulterior, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale.
Astfel, aceasta a arătat că, în noaptea de 2 aprilie 2005, în casa ei a intrat prin efracţie „un bărbat care avea un fes tras pe cap ..", „iar după voce şi după inelele de pe mâini, l-am recunoscut ca fiind numitul O.M. .. care a fost anterior la mine şi m-a ajutat la treabă .. acesta îmi repeta întruna să-i dau banii, că altfel mă omoară şi îmi punea un cuţit la gât".
Or, faţă de conţinutul acestei plângeri, instanţa trebuia să procedeze la ascultarea părţii vătămate, în condiţiile prevăzute de art. 77 cu referire la art. 74 C. proc. pen. şi evident că trebuia să-l audieze şi pe O.M., aşa cum a solicitat apărătorul inculpatului.
Totodată, faţă de superficialitatea verificărilor efectuate de organele de poliţie în privinţa ipotezei săvârşirii faptei de către O.M., instanţa trebuia să admită audierea martorilor solicitaţi de apărătorul inculpatului, prin care se tinde a se dovedi prezenţa acestuia în localitate, în acea noapte, şi nu absenţa acestuia din localitate, cum a susţinut acesta şi cum au reţinut organele de poliţie, doar pe baza afirmaţiilor acestuia.
Evident că, în vederea aflării adevărului, instanţa de fond trebuia să-şi exercite rolul activ, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 şi 4 C. proc. pen. şi să administreze orice alte probe, în scopul stabilirii, cu certitudine, a stării de fapt şi pentru pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale.
Neprocedând în acest mod, sentinţa instanţei de fond şi Decizia instanţei de apel, care a confirmat-o, sunt netemeinice şi nelegale, urmând a fi casate şi a fi trimisă cauza spre rejudecare, la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 394 din 19 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 490 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău şi trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2801/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2086/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
