ICCJ. Decizia nr. 2086/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2086/2007
Dosar nr. 19806/3/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1060 din 15 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul V.S., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind restul de 1020 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 507/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, dispunând contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată în prezenta cauză inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest, deducându-se conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) durata reţinerii şi arestării preventive executată de la 17 mai 2006 la zi.
S-a luat act că partea vătămată G.G.M., nus-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, evaluând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti a stabilit următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 17 mai 2006, în jurul orei 19,50, partea vătămată G.G.M., se afla în staţia de troleibuz situată în Bucureşti, str. Popa Nan la intersecţia cu str. Matei Voievod, vorbind la telefon cu martorul S.C.
La un moment dat, inculpatul venind din spate, a lovit cu cotul braţul părţii vătămate în care ţinea telefonul, a smuls aparatul, după care a fugit pe bulevardul Pache Protopopescu - în sensul Staţia Mătăsari.
Alertat de strigătele de ajutor ale părţii vătămate, martorul S.V., aflat în apropiere, a intervenit, cei doi pornind în urmărirea inculpatului, care în această împrejurare a aruncat telefonul, continuând deplasarea în fugă pentru a nu fi prins.
Inculpatul, a fost, la scurt timp ajuns şi imobilizat de un echipaj de poliţie, fiind identificat ca autor al infracţiunii.
Fapta descrisă, a fost recunoscută de inculpat, care susţine că nu a agresat partea vătămată ci doar a smuls din mâna acesteia telefonul mobil, pe care intenţiona să-l vândă.
Apreciind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, în forma prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., instanţa a reţinut dovedită vinovăţia inculpatului, condamnându-l la o pedeapsă, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere pericolul social ridicat al infracţiunii, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Astfel, fişa de cazier a inculpatului, confirmă existenţa unor condamnări chiar şi pentru infracţiuni de acelaşi gen, ultima condamnare reprezentând-o pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 507/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din care s-a liberat condiţionat, la data de 6 iulie 2005.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, cerând, reducerea pedepsei considerată deosebit de severă, faţă de circumstanţele în care infracţiunea s-a comis.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 806 din 23 noiembrie 2006, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând cauza, l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 1022 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 507/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, dispunând contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. c) C. pen., apreciindu-se că în mod greşit s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de lit. c).
Reaprecierea cuantumului pedepsei la limita minimă prevăzută de textul incriminator, este justificată de instanţa de control judiciar prin minima violenţă exercitată de inculpat asupra părţii vătămate la momentul sustragerii telefonului mobil, cât şi prin faptul că acesta nu a opus rezistenţă la momentul imobilizării sale, recunoscând şi regretând fapta.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând critici ce vizează netemeinicia hotărârii, pedeapsa la care s-a orientat instanţa, fiind exagerată, solicitând reducerea ei. Drept caz de casare se precizează dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul prin prisma motivului invocat, instanţa constată nefondată critica.
Instanţa de apel, a evaluat corect toate criteriile legale de individualizare a pedepsei aşa cum sunt enunţate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând inculpatului o pedeapsă care sub aspectul cuantumului este de natură să-şi atingă atât scopul punitiv dar şi educativ-preventiv, fără să fie ignorată starea de recidivă postcondamnatorie, în care s-a săvârşit infracţiunea, primul termen al recidivei, constituindu-l o infracţiune de acelaşi gen, situaţie care nu ar justifica reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante care să permită reducerea pedepsei sub această limită.
Cum la examinarea din oficiu, nu se constată prezenţa vreunui caz care să motiveze reformarea deciziei instanţei de apel, recursul inculpatului, va fi respins, ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata executată în stare de arest preventiv la zi.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.S. împotriva deciziei penale nr. 806 din 23 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2006 la 19 aprilie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2783/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 651/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
