ICCJ. Decizia nr. 2862/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2862/2007
Dosar nr. 4958/1/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul de Mare Instanţă din Marsilia privind persoanele solicitate: C.M. şi T.S. şi predarea acestora către autorităţile solicitante, sub condiţia prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
S-a menţinut starea de arest, în continuare, în vederea predării şi s-a stabilit ca toate cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că Tribunalul de Mare Instanţă din Marsilia a emis mandate de arestare europene pe numele celor două persoane pentru săvârşirea până la data de 2 martie 2006 la Marsilia şi Toulon şi în cursul anului 2006 pe teritoriul statului francez a mai multor infracţiuni respectiv escrocherii comise de bandă organizată, falsificare de carduri de plată sau retrageri de numerar şi uz şi tăinuire de carduri de plată contrafăcute sau falsificate, prevăzute şi pedepsite cu sancţiuni privative de libertate de maxim 10 ani de Codul monetar şi financiar francez şi de Codul penal francez.
După verificarea prealabilă impusă de art. 881 din Legea nr. 302/2004 şi reţinerea celor două persoane de către procuror, prin încheierea din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus în baza art. 89 alin. (3) din aceeaşi lege, arestarea acestor persoane, soluţia rămânând definitivă prin respingerea recursurilor prin Decizia penală nr. 1515 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Audiate de către instanţă, persoanele solicitate şi-au exprimat opoziţia cu privire la predarea lor către autorităţile franceze susţinând că nu se fac vinovate de săvârşirea faptelor reţinute în mandatele europene şi că datele de stare civilă nu ar fi reale.
De asemenea, persoanele solicitate au mai invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 lit. c), art. 89 alin. (2) şi (3) şi art. 88 din Legea nr. 302/2004, respinsă prin Decizia nr. 419 din 30 mai 2007 a Curţii Constituţionale.
S-a apreciat de instanţa de fond că mandatele europene de arestare emise pe numele celor două persoane solicitate îndeplinesc condiţiile a formă prevăzute de art. 79 lit. d) şi e) din Legea nr. 302/2004 fiind precizate natura şi încadrarea juridică a faptelor şi fiind descrise circumstanţele în care au fost comise infracţiunile, momentele, locurile şi gradul de implicare al respectivelor persoane şi că nu există motive de refuz sau condiţionare a predării.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal persoanele solicitate C.M. şi T.S. care au susţinut că dispoziţia de executare a mandatelor europene nu este legală în raport cu prevederile art. 5 şi 6 din C.E.A.D.O.L.F. şi ale art. 88, art. 881 şi 74 din Legea nr. 302/2004, că măsura arestării a fost luată în şedinţa secretă, că acelaşi complet s-a soluţionat pe fondul cauzei şi totodată că nu sunt prevăzute garanţiile procesuale pe care le vor avea persoanele în faţa autorităţilor judiciare franceze.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, a unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 584/ JAI din 13 iunie 2002 şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute de art. 79 din legea arătată.
Din examinarea dispoziţiilor art. 77, 881, 89, 90 şi 94 din Legea nr. 302/2004 privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
Or, în cauză, prima instanţă respectând dispoziţiile legale evocate şi constatând că nu există impedimente la executare din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, a dispus în mod corect punerea în executare a mandatelor europene de arestare şi predarea celor două persoane cu respectarea condiţiei prevăzute de art. 87 alin. (2) din aceeaşi lege.
Persoanele solicitate vor avea desigur posibilitatea de a-şi exercita în cadrul procedurilor ce se vor desfăşura în faţa autorităţilor judiciare solicitante drepturile procesual penale statornicite de legislaţia statului francez.
Privitor la susţinerea formulată în recurs în sensul că măsura arestării trebuia luată în şedinţa publică aceasta nu poate fi primită.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 302/2004 statul român are obligaţia de a asigura confidenţialitatea cererilor statului solicitant în domeniile reglementate de această lege, astfel că măsura arestării recurenţilor s-a luat în baza art. 89 din aceeaşi lege, în mod corect, în camera de consiliu.
De altfel, împotriva încheierii din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova prin care cele două persoane au fost arestate, s-a exercitat calea recursului, acesta fiind respins prin Decizia penală nr. 1515 din 19 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se legală şi temeinică măsura luată.
De asemenea, susţinerea formulată în sensul că judecătorii care au dispus arestarea erau incompatibili să se pronunţe asupra executării mandatului european de arestare nu poate fi primită, reţinând, din examinarea dispoziţiilor art. 89 şi 90 din Legea nr. 302/2004 coroborate cu cele ale art. 292 C. proc. pen., că regula, în cursul acestei proceduri speciale este cea a continuităţii completului de judecată.
Ca atare, nu sunt operante incompatibilităţi conform art. 47 şi 48 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, care privesc judecata.
Faţă de considerentele ce preced constatând nefondate criticile formulate, Curtea, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge recursurile declarate de persoanele solicitate C.M. şi T.S. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de persoanele solicitate C.M. şi T.S. împotriva sentinţa penale nr. 63 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenţii persoane solicitate să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 284/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2987/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
