ICCJ. Decizia nr. 1527/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1527/2007
Dosar nr. 2289/36/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 205 din 4 mai 2006, Tribunalul Constanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.D., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) şi alin. (21) lit. a) C. pen., inculpatul fiind condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare după schimbarea încadrării juridice a faptelor, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Inculpatul T.V.A. a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 118 C. pen., a fost confiscată în folosul statului suma de 180 RON reprezentând diferenţă prejudiciu neacoperit.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 8 ianuarie 2005, partea vătămată C.V., având asupra sa suma de 370 RON s-a aflat într-un local din oraşul Basarabi, unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 4,00.
Ulterior, partea vătămată s-a aşezat la masa unde se aflau inculpaţii, şi a continuat să consume băuturi alcoolice împreună cu aceştia.
Spre dimineaţă, după ce inculpatul T.V.A. i-a spus inculpatului M.D. „că îl va face pe partea vătămată", cei doi inculpaţi l-au însoţit pe partea vătămată prin zona târgului Obor, printre liniile ferate, inculpatul M.D. rămânând în urmă la circa 20 m distanţă, de unde avea posibilitatea să vadă cele întâmplate. Inculpatul T.V.A. a luat un pietroi cu care l-a ameninţat pe partea vătămată şi, sub imperiul ameninţării, i-a luat banii pe care partea vătămată îi mai avea asupra sa, respectiv 280 lei.
Fapta inculpatului M.D., care, în înţelegere cu celălalt inculpat a acceptat să îl însoţească pe partea vătămată şi apoi, a acceptat momentul în care celălalt inculpat l-a tâlhărit pe partea vătămată, asigurându-i paza, a fost caracterizată de prima instanţă ca fiind complicitate la infracţiunea de tâlhărie săvârşită de inculpatul T.V.A.
Împotriva sentinţei au formulat apel inculpaţii, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Constanţa a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de gravitatea faptei comise de inculpaţi, respectiv în timpul nopţii, în loc public şi ameninţând partea vătămată cu o piatră, precum şi raportat la scopul infracţiunii comise şi la datele ce îi caracterizează pe cei doi inculpaţi.
Instanţa de apel a constatat, însă, că prima instanţă nu a computat din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii preventive de la 18 ianuarie 2005, orele 16,00, astfel că, prin Decizia penală nr. 227/ P din 28 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile inculpaţilor şi a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reţinerii preventive pentru fiecare, de la 18 ianuarie 2005, orele 16,00.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în principal achitarea sa pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada vinovăţiei sale, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, dându-se valenţă sporită circumstanţelor sale personale.
Criticile recurentului corespund cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.
Verificând hotărârea în raport de motivele invocate de recurent, ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din întreg materialul probator, inculpatul recurent, împreună cu inculpatul T.V.A. şi partea vătămată au consumat băuturi alcoolice, împrejurare în care cei doi inculpaţi s-au înţeles să sustragă părţii vătămate banii pe care îi mai avea asupra sa.
La plecare cei doi l-au condus pe partea vătămată prin zone necirculate şi neluminate, inculpatul recurent rămânând în urmă la circa 20 m, de unde avea posibilitatea să asigure paza.
În acest timp, sub ameninţări, inculpatul T.V.A. l-a ameninţat pe partea vătămată cu o piatră şi i-a sustras suma de bani avută asupra sa.
Actele materiale executate de inculpatul recurent sunt acte de complicitate, de sprijinire a activităţii autorului infracţiunii. Inculpatul a contribuit atât la luarea rezoluţiei infracţionale, cât şi la îndeplinirea acesteia, prin conducerea şi însoţirea părţii vătămate spre un loc ferit şi asigurarea pazei în timpul săvârşirii infracţiunii de către celălalt inculpat.
Pedeapsa aplicată inculpatului, care a mai săvârşit fapte de natură penală chiar dacă nu este recidivist, asigură o reacţie proporţională cu contribuţia efectivă a inculpatului la săvârşirea infracţiunii şi conduita procesuală a acestuia.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii preventive, din data de 18 ianuarie 2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 227/ P din 28 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii din 18 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 129/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2030/2007. Penal → |
|---|
