ICCJ. Decizia nr. 2987/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2987/2007
Dosar nr. 5233/1/2007
Şedinţa publică din 4 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 31/A/2007, din 22 mai 2007, pronunţată în dosarul nr. 1877/35/2006 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 3002, combinat cu art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului M.A.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei măsuri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptei şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea infracţiunii, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Împrejurarea că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză nu atenuează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii precum şi în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte justifică pe deplin dispoziţia instanţei de apel de a menţine arestarea preventivă a inculpatului, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva încheierii nr. 31/ 1A din 22 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1877/35/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2862/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3008/2007. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
