ICCJ. Decizia nr. 3015/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3015/2007
Dosar nr. 2498/62/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 594 din 9 noiembrie 2006, Tribunalul Braşov a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 363/2004 a Tribunalului Braşov, formulată de condamnatul R.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că aspectele invocate de condamnat, care vizează încadrarea juridică a infracţiunii şi vinovăţia sa, au fost analizate de instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare şi apoi de cele de apel şi de recurs, iar motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Instanţa de fond a mai constatat că readministrarea unor probe deja cunoscute şi avute în vedere de instanţe nu pot constitui motiv de revizuire, iar audierea martorilor propuşi, respectiv N.A., N.C., subcomisar B.N., avocat B.I., dr. C.I., urmăresc să dovedească aspecte ce exced săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, şi anume faptul că a avut un comportament civilizat anterior, că subcomisarul B.N., care a întocmit caracterizarea sa nu îl cunoaşte şi că a fost chemat la parchet, urmare unei aşa zise plângeri, care de fapt nu există şi că procurorul nu a efectuat nici un act de cercetare, acestea fiind efectuate de un poliţist, care iniţial a încadrat fapta ca lovire.
În ceea ce priveşte expertizarea ciocanului din lemn, cu care condamnatul a lovit, instanţa a apreciat că această probă nu este utilă, pertinentă şi concludentă şi că nu este posibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior.
Instanţa, cu privire la susţinerea condamnatului că ar exista o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv beţia voluntară completă, a reţinut că această împrejurare nu a fost dovedită, fiind valorificată, ca probă, pentru prima dată la fond.
În ce priveşte săvârşirea de către martorii OGA. şi M.C. (fosta soţie a condamnatului) a infracţiunii de mărturie mincinoasă, instanţa a constatat că mărturia mincinoasă invocată drept temei pentru revizuire nu se poate dovedi decât prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului. În cauză, condamnatul a solicitat să se constate, de către instanţă mărturia mincinoasă, cerere inadmisibilă, conform art. 395 alin. (2) C. proc. pen., care prevede că mărturia mincinoasă se poate constata în procedura de revizuire şi prin alte dovezi decât hotărâre judecătorească sau ordonanţă, atunci când acestea nu se pot obţine pentru că organele respective nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei (decesul martorului respectiv), ceea ce nu este cazul în speţă.
S-a mai constatat, de instanţa de fond, că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. c) C. proc. pen., respectiv susţinerea condamnatului că cele 2 expertize psihiatrice (care au stabilit că acesta prezintă o tulburare de personalitate mixtă cu elemente virulent revendicative şi impulsiv agresive cu interferenţe etilice, dar că a avut discernământul faptei comise) sunt false, fapt pentru care a solicitat audierea ca martori a medicilor care au participat la întocmirea acestei probe ştiinţifice.
În ceea ce priveşte susţinerile condamnatului, referitoare la procurorul care a instrumentat dosarul şi judecătorul care a soluţionat cauza, că ar fi comis un abuz, motiv pentru care a formulat plângeri penale împotriva acestora, instanţa a observat că acestea nu au fost soluţionate şi că nici cu privire la aceste susţineri nu sunt întrunite cerinţele art. 395 C. proc. pen., pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul R.I., care a solicitat admiterea cererii de revizuire, arătând că nu este vinovat de săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor pentru care a fost condamnat, admiterea probelor menţionate în cererea de revizuire, respectiv audierea preotului N.A., pentru a dovedi că a avut o comportare corespunzătoare în societate anterior altercaţiei, a medicului C.I. şi soţului acesteia, care este prieten cu preotul, pentru a dovedi că medicul a fost adus noaptea, de acasă, după ce el a fost internat cu forţa în secţia de psihiatrie, în seara altercaţiei, de către organele de poliţie de la Secţia 2. Condamnatul a solicitat audierea acestor martori în contradictoriu, faţă de faptul că un singur martor îl acuză de tentativă la infracţiunea de omor, nu şi ceilalţi, precum şi audierea martorilor B. de la Secţia 2 Poliţie şi a agentului şef M.S., cel care i-a luat declaraţie, când a ieşit din spital.
De asemenea, s-a mai solicitat şi expertizarea ciocanului, obiect care nici nu a fost căutat în cursul urmăririi penale, deşi martorul O. a afirmat că i l-a smuls din mână şi l-a aruncat şi că, în mod greşit, judecătorii au ajuns la concluzia că acest ciocan era apt să producă moartea părţii vătămate, deşi nici nu l-au văzut, nici nu l-au expertizat şi, mai mult, chiar partea vătămată a depus la dosar un memoriu prin care arată că îşi retrage plângerea şi nu doreşte condamnarea sa.
Condamnatul a mai solicitat şi audierea, în contradictoriu a martorilor următori: fosta sa soţie în contradictoriu cu martorul OG, Z.R. cu O.A., arătând că Z.R. este prieten cu fiul fostei soţii şi că este o persoană care consumă alcool şi droguri, martorul dorind să se răzbune pe el, pentru că de multe ori făcea scandal la fereastra casei, până noaptea târziu şi l-a atenţionat că-i va anunţa pe părinţii săi.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 41/ AP din 26 februarie 2007, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei penale nr. 594 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
A fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul R.I., care a solicitat casarea acesteia şi a sentinţei instanţei de fond, admiterea cererii de revizuire şi anularea mandatului de arestare şi punerea sa de îndată în libertate.
Recursul este fondat.
Verificând actele şi lucrările dosarului atât cu privire la motivele invocate în recurs, cu care instanţa a fost legal investită, cât şi din oficiu, prin prisma prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se constată că în cauză au fost încălcate prevederile art. 399 C. proc. pen.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. pen., „după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. (3), persoana care solicită revizuirea ..", iar la alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că „Totodată, procurorul cere, dacă este necesar", dosarul cauzei".
Or, din referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov nr. 5/III-6/2006 din 22 mai 2006 rezultă că, procurorul a solicitat Tribunalului Braşov respingerea cererii de revizuire, fără a fi consultat dosarul cauzei, respectiv nr. 129/2004.
Ca urmare, Înalta Curte va admite recursul revizuientului R.I., va casa hotărârile pronunţate şi va trimite cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, în vederea efectuării actelor prevăzute de art. 399 C. proc. pen.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a revizuientului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuientul R.I. împotriva deciziei penale nr. 41/ AP din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 594 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Braşov.
Trimite cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, în vederea efectuării actelor prevăzute de art. 399 C. proc. pen.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a revizuientului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3008/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3176/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
