ICCJ. Decizia nr. 3234/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3234/2007
Dosar nr. 162/46/2007
Şedinţa publică din 18 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27/ F din 6 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 162/46/2007, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionarul P.G.
Împotriva rezoluţiei nr. 248/P/2006 din 6 decembrie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 31 octombrie 2006, petiţionarul P.G. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror O.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, G.D., inspector principal de poliţie şi B.G., agent şef de poliţie în cadrul Secţiei nr. 1 a Poliţiei municipiului Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât i-au fost vătămate drepturile şi interesele sale legitime prin modul în care a fost soluţionat dosarul nr. 4892/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti. În această cauză s-au efectuat cercetări faţă de făptuitorii L.I. şi L.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), dispunându-se o soluţie de netrimitere în judecată.
Prin rezoluţia nr. 248/P/2006 din 8 decembrie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele reclamate prin plângerea petiţionarului, constatându-se că nu sunt indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Împotriva rezoluţiei, petiţionarul P.G. a formulat plângere, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., aceasta fiind respinsă prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti nr. 1163/II/2/2006 din 21 decembrie 2006.
Instanţa de judecată investită cu soluţionarea plângerii în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., a apreciat că soluţia dispusă de procuror faţă de cei trei intimaţi, este legală, faptele reclamate de petiţionar neexistând în materialitatea lor.
Astfel, deşi petiţionarul a susţinut că în dosarul nr. 9560/2004 al Judecătoriei Piteşti în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 867/2005, martorii L.I. şi L.E. au depus mărturie mincinoasă, din actele existente în acest dosar nu rezultă o atare stare de fapt.
Martorul L.I. a fost audiat la 1 martie 2005, făcând o singură referire la viaţa de familie a petiţionarului şi anume, că a perceput în mod direct, când părţile se certau, reclamanta fiind agresată verbal de petiţionar, iar o dată a îmbrâncit-o. Nu a rezultat că cei doi martori au depus mărturie mincinoasă.
Împrejurarea că, prin Decizia civilă nr. 213/ A/MF din 14 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins acţiunea de divorţ, nu poate să conducă la concluzia că cei doi martori au depus mărturie mincinoasă.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs petiţionarul P.G., solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii O.M., G.D. şi B.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivele scrise, recurentul petiţionar reiterează aspectele invocate în plângerea iniţială, omisiunea audierii făptuitorilor şi martorilor, sustragerea referatului de neîncepere a urmăririi penale întocmit de inspectorul principal de poliţie G.D. şi înlocuit cu referatul întocmit de agentul şef de poliţie B.G., omisiunea audierii avocatei M.P. din cadrul Baroului de avocaţi Argeş, susţinând că intimaţii O.M., G.D. şi B.G. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi cu respectarea dispoziţiilor art. 278 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 38514 C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie directă sau indirectă. Culpa este exclusă, deoarece termenul „cu ştiinţă" pe care îl conţine textul de lege implică cunoaşterea de către făptuitor a caracterului necorespunzător al exercitării atribuţiilor de serviciu şi urmărirea sau acceptarea ca prin aceasta să se ajungă la vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Ori, în cauză, intimaţii au administrat probele pe care le-au apreciat ca fiind utile soluţionării dosarului nr. 4982/P/2005, ce a avut ca obiect plângerea petiţionarului P.G. împotriva numiţilor L.I. şi L.E., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Legiuitorul nu limitează activităţile ce pot fi desfăşurate în faza actelor premergătoare, ceea ce conduce la concluzia că organele de cercetare penală trebuie să efectueze verificările necesare pentru a preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate, diminuând astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificat.
Referatul prin care s-a propus soluţia de netrimitere în judecată a numiţilor L.I. şi L.E. a fost întocmit de agentul şef B.G. urmare faptului că acesta preluase atribuţiile inspectorului principal G.D. care demisionase, nefiind vorba, astfel cum susţine petiţionarul, de „sustragerea referatului de neîncepere a urmăririi penale."
Pe de altă parte, aşa cum reţine şi instanţa de fond, împrejurarea că prin Decizia civilă nr. 213/ A/MF din 14 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş s-a respins acţiunea de desfacere a căsătoriei, nu poate să conducă la concluzia că cei doi martori au depus mărturie mincinoasă.
Instanţa de apel şi-a fundamentat Decizia pe ansamblul probelor administrate, motivându-şi soluţia prin aceea că părţile au convieţuit peste 50 ani, că au o vârstă înaintată care determină un anumit comportament reciproc al soţilor.
Pe de altă parte, caracterul mincinos al mărturiei trebuie, întotdeauna, dovedit. Dovada se face prin raportarea datelor şi informaţiilor oferite de martori cu cele rezultate din alte probe administrate în cauză.
Ori, în speţă, nu s-a dovedit că martorii L.I. şi L.E. ar fi relatat instanţei de judecată împrejurări esenţiale, necorespunzătoare adevărului.
Având în vedere aceste elemente, se constată că nu sunt indicii din care să rezulte săvârşirea de către cei trei intimaţi a vreunei fapte penale astfel încât sentinţa instanţei de fond cât şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raporta la art. 10 alin. lit. a) C. proc. pen., sunt legale.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G. împotriva sentinţei penale nr. 27/ F din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G. împotriva sentinţei penale nr. 27/ F din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3233/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3376/2007. Penal → |
|---|
