ICCJ. Decizia nr. 3231/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3231/2007
Dosar nr. 6080/36/2006
Şedinţa publică din 18 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 13 februarie 2006, I.T.C. Constanţa a formulat o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de numita C.N., director general al SC M.C. SA, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 24, alin. (1) lit. a), raportat la art. 3 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 50/1991 şi art. 360 C. pen.
În susţinerea plângerii a învederat faptul că societatea sus-arătată a executat lucrări neautorizate de desfiinţare a construcţiei situate în Constanţa, construcţie care figurează pe lista monumentelor istorice.
Prin rezoluţia nr. 263/P/2006, din 29 mai 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus, în temeiul art. 228, alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea C.N., constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 24, alin. (1), lit. a) raportat la art. 3 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 50/1991 şi art. 360 C. pen.
Nemulţumit de soluţia dată de procuror, petiţionarul s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care prin rezoluţia nr. 272/II/2/2006, din 14 iulie 2006 a respins-o ca neîntemeiată.
Prin sentinţa penală nr. 71/ P din 15 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul declarat în cauză de către I.T.C. Constanţa, a fost admis prin Decizia penală nr. 6440 din 3 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, trimiţându-se cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
Prin sentinţa penală nr. 27/ P din 6 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 6080/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781, pct. 8, lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului formulată împotriva rezoluţiei nr. 236/P/2006, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, menţinându-se soluţia procurorului.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a declarat recurs, solicitând desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitoarea C.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 24, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 şi infracţiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri, prevăzută de art. 2801 C. pen., şi completarea probatoriului administrat.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum a fost definit de textul menţionat, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare, având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârşirea infracţiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora dintre cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi respectiv declanşarea procesului penal, se dispune neînceperea urmăririi penale.
În cazul contestării acestei soluţii, prin formularea plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., controlul judiciar priveşte temeinicia rezoluţiei în raport cu cercetările efectuate.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, organele judiciare au reţinut, în mod corect că faptele făptuitoarei nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petiţionar, soluţia procurorului fiind susţinută de materialul probator administrat, reprezentând o concluzie logică incontestabilă a acestuia.
Astfel, nu rezultă din probe că administratorul imobilului situat în B-dul Tomis din Constanţa a efectuat lucrări cu scopul demolării acestuia. Mai mult chiar, SC M.C. sa a luat măsuri de protecţie a imobilului prin amplasarea panourilor metalice pentru împrejmuirea clădirii, montarea de plăcuţe de avertizare şi angajarea unor paznici specializaţi.
De asemenea, cu prilejul verificărilor efectuate de D.J.C.C. Constanţa s-a stabilit că prăbuşirea unui perete al imobilului s-a datorat degradării progresive, intemperiilor vremii şi altor cauze independente de voinţa omului.
Aşa fiind, în lipsa acelui minim de indicii care să poate forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că soluţia procurorului este temeinică şi legală, aşa cum în mod just a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515, alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de I.T.C. Constanţa.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.S.C. prin I.T.C. Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 27/ P din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3176/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3233/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
