ICCJ. Decizia nr. 3008/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3008/2007
Dosar nr. 5314/1/2007
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 mai 2007, pronunţată în dosarul penal nr. 227/39/2007, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 90 alin. 9 din Legea nr. 302/2004, a dispus menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate N.C., măsură ce se va comunica locului de deţinere.
S-a reţinut că, verificând temeiurile care au determinat arestarea persoanei solicitate, instanţa a constatat că acestea nu s-au modificat, astfel că a dispus menţinerea măsurii, neimpunându-se punerea sa în libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată N.C. care a cerut admiterea, casarea hotărârii atacate şi punerea de îndată în libertate.
Recurentul a învederat că încheierea instanţei de fond nu este motivată şi a fost pronunţată în complet nelegal constituit de 2 judecători, în loc de unul.
Totodată, s-a susţinut că persoana solicitată trebuia prezentată judecătorului şi că aceasta nu a fost înştiinţată că este căutată de autorităţile germane.
S-a mai susţinut că instanţa de fond nu a făcut o analiză corespunzătoare mandatului european, care nici nu conţine garanţiile juridice prevăzute de lege, fiind o simplă enumerare de fapte, împrejurare în care, orice dubiu profitându-i persoanei solicitate, starea de arest a acestuia nu trebuia menţinută.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Prin încheierea nr. 2 din 6 mai 2007, Curtea de Apel Suceava a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate N.C. împotriva căreia s-a emis la data de 23 aprilie 2007, un mandat european de arestare de către Procurorul Parchetului Hamburg, Germania, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată comisă în complicitate şi atac tâlhăresc comis în complicitate, în conexitate de faptă cu tâlhărie calificată, cu vătămare corporală gravă şi lipsire de libertate.
Arestarea a fost dispusă pe o durată de 29 zile, de la 6 mai 2007, la 3 iunie 2007, inclusiv.
Prin Decizia penală nr. 2566 din 11 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată N.C. împotriva încheierii sus-arătate.
Instanţa de fond, Curtea de Apel Suceava, conformându-se dispoziţiilor art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a pronunţat, prin încheiere, la sfârşitul perioadei de arestare dispusă, asupra menţinerii măsurii sau punerii în libertate a persoanei solicitate.
Potrivit dispoziţiilor alin. (10) al aceluiaşi articol, instanţa a ţinut seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare.
Aşa fiind, Curtea constată că hotărârea pronunţată este suficient motivată, permiţând verificarea ei de către instanţa de control judiciar.
Încheierea atacată a fost dispusă în complet legal constituit, format din doi judecători, astfel cum stabilesc prevederile art. 881 din Legea nr. 302/2004.
Condiţiile emiterii mandatului european de arestare au fost verificate la momentul dispunerii arestării preventive, prin încheierea nr. 2 din 6 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava, hotărâre rămasă definitivă, aşa cum am arătat mai sus.
Tot atunci, persoana solicitată a fost informată asupra existenţei şi conţinutului mandatului european de arestare emis împotriva sa.
Toate aceste chestiuni nu fac obiectul încheierii prin care se dispune asupra menţinerii măsurii arestării sau a lăsării în libertate a persoanei solicitate, astfel că şi această critică formulată prin motivele de recurs se dovedeşte a fi neîntemeiată.
Inexistenţa unor garanţii juridice ale mandatului european, invocată ca alt motiv de recurs, se verifică într-o altă fază procedurală a mandatului european, aceea a executării mandatului.
În consecinţă, Curtea constatând că recursul este nefondat, urmează a-l respinge, ca atare, dispunând obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată N.C. împotriva încheierii din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. 227/39/2007.
Obligă pe recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2987/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3015/2007. Penal → |
|---|
