ICCJ. Decizia nr. 3040/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3040/2007
Dosar nr. 6013/36/2006
Şedinţa publică din 06 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 40 din 23 februarie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul R.D., la pedeapsa de un an şi 6 luni închis, în baza art. 208 alin. (1) lit. a) şi i), alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul pedepsei rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închis, aplicată prin sentinţa penală nr. 38/1998 a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului R.D. prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 11 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 190 din 27 ianuarie 2006 a Judecătoriei Constanţa, în pedeapsa cea mai grea, în final, inculpatul R.D. execută pedeapsa de un an şi 6 luni închis.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului R.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.D. perioada executată de la 05 aprilie 2006 la zi.
S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 190 din 27 ianuarie 2006 a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a constatat că inculpatul R.D. este arestat în altă cauză.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut:
1. Conform procesului verbal din data de 06 decembrie 2003, învinuiţii P.I. şi S.C. au fost depistaţi de lucrătorii de poliţie din zona cartier C.E.T., în timp ce se deplasau cu autoturismul Dacia 1300.
Cu ocazia depistării învinuiţii au abandonat autoturismul pe str. Spiru Haret şi au fugit.
La verificarea autoturismului, efectuată în prezenţa martorului M.D., s-a constatat că vehiculul este încărcat cu 14 segmente de şină de cale ferată, tip 40, cu dimensiuni cuprinse între 1,50 şi 2 m, toate fiind murdare cu păcură.
În timpul verificărilor învinuiţii s-au predat organelor de poliţie, în faţa cărora au declarat că au furat şinele în noaptea de 05 din 06 decembrie 2003, dintr-un camion tip raba care era parcat pe str. Albatrosului.
Din adresa nr. 113 din 23 martie 2004 a SC O.T. SA Constanţa reiese că cele 14 şine de cale ferată aparţin acestei societăţi, fiind sustrase din zona rampelor 2B, 2C, 2D în care nu se mai desfăşoară activitate.
Conform adresei nr. 4851 din 12 mai 2005, valoarea şinelor sustrase este de 17.444.000 lei, societatea prejudiciată constituindu-se parte civilă, arătând că deşi bunurile au fost recuperate, acestea erau improprii destinaţiei lor.
2. Conform procesului verbal din data de 05 ianuarie 2004, lucrătorii din cadrul Postului de Poliţie T.F. P. au fost sesizaţi de împiegatul de mişcare din staţia C.F. P. despre faptul că mai multe persoane au escaladat garnitura trenului nr. 83871 şi sustrag componente de la vagoane.
Mai rezultă din procesul-verbal că la apariţia organelor de poliţie o parte dintre făptuitori a reuşit să scape prin fugă. Au fost urmăriţi şi depistaţi învinuiţii R.D. şi U.A. care urcaseră la volanul autoturismului Dacia şi căutau în acest fel să dispară din zona infracţională.
La verificarea autoturismului, efectuată în prezenţa mecanicului, depou A.G., în interior au fost găsite un nr. de 22 cuple de vagon şi 15 saboţi de frână, depozitate în locul banchetei din spate.
În aceeaşi zi, bunurile au fost predate Reviziei de vagoane Palas. În adresa nr. 111/A/2004 a S.N.T.F.M. C.F.R. M. a comunicat că valoarea prejudiciului se ridică la suma de 460.857.507 lei, din care valoarea pieselor este de 98.712.70 lei. Totodată s-a precizat că piesele sustrase sunt componente ale mijloacelor de transport feroviar. Din această adresă precum şi din adresa nr. 255 din 05 mai 2004 reiese că prin acţiunea de sustragere a pieselor s-a creat o stare de pericol pentru circulaţia trenurilor, întrucât nu se putea asigura procesul de frânare şi implicit garnitura de tren nu poate fi controlată.
În cuprinsul urmăririi penale cei doi inculpaţi au declarat că piesele au fost sustrase de alte persoane, iar ei urmau să le transporte la un centru de valorificare a fierului vechi.
Ulterior, inculpaţii şi-au schimbat declaraţiile. Astfel, inculpatul R.D. a susţinut că în ziua de 05 ianuarie 2004 se afla întâmplător în zona respectivă şi că la solicitarea inculpatului U.A. l-a ajutat să pornească autoturismul, moment în care a fost depistat de către lucrătorii de poliţie.
Într-o altă declaraţie, inculpatul R.D. a revenit, susţinând iniţial că se afla în trecere către locuinţa mătuşii sale, iar ulterior către domiciliul prietenei sale. Au fost reţinute însă precizările făcute în cuprinsul declaraţiilor olografe, în cuprinsul căreia a arătat că se afla în preajma I.M.N. pentru a sustrage componente de la trenurile care circulau în zonă.
Inculpatul U.A. a lăsat să se înţeleagă că principalii autori ai furtului sunt S.C., P.I. şi R.D., participarea sa rezumându-se la transportul pieselor sustrase la un centru de colectare, cu autoturismul, aparţinând fratelui său.
S-a arătat însă, prin actul de inculpare, că apărarea celor doi inculpaţi este infirmată de consemnările din procesul-verbal încheiat cu ocazia depistării, coroborate cu declaraţiile martorilor A.G. şi U.I. S-a precizat că din aceste probe rezultă cu certitudine participarea inculpaţilor la sustragerea pieselor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpaţii R.D. şi S.C. şi partea civilă S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanţa.
Apelul inculpatului R.D. vizează nelegalitatea sentinţei în sensul că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, întrucât el nu a participat la săvârşirea faptei şi nici nu a ajutat la sustragerea bunurilor şi, pe cale de consecinţă se impune achitarea.
Apelantul inculpat S.C. a solicitat de asemenea a se constata că sentinţa de condamnare este nelegală, întrucât nu există probe care să demonstreze vinovăţia sa, situaţie ce impune achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar s-a solicitat ca, în situaţia în care se va reţine vinovăţia inculpatului o redozare a pedepsei.
Apelul părţii civile S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanţa vizează greşita soluţionare a acţiunii civile, solicitând ca prin admiterea apelului să se dispună majorarea despăgubirilor civile acordate la plata sumei de 36.214,47 RON.
Prin Decizia penală nr. 40 din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.D. şi S.C. şi partea civilă S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanţa, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.D., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, achitarea întrucât nu este vinovat.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma motivului de recurs formulat, Înalta Curte constată următoarele:
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Susţinerile inculpatului recurent în sensul că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Mai mult, inculpatul a recunoscut, iniţial, comiterea faptei, revenirea sa, asupra declaraţiilor de recunoaştere fiind doar o încercare a acestuia de a scăpa de consecinţele sancţionatorii ale infracţiunii săvârşite.
De aceea, motivul de recurs formulat de inculpat este neîntemeiat şi nu va fi primit.
Hotărârile pronunţate în cauză sunt criticabile, însă, sub aspectul conţinutului pedepsii accesorii aplicate recurentului inculpat. Astfel, în mod greşit s-a interzis inculpatului R.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) şi e) C. pen. deoarece, pe de o parte, inculpatul nu a săvârşit infracţiunea folosindu-se de o profesie anume sau desfăşurând o anumită activitate, iar dreptul de a fi tutore sau curator este interzis în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni între care nu este prevăzută şi infracţiunea de furt.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat şi va casa hotărârile pronunţate în cauză numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii în sensul că va înlătura dispoziţiile art. 64 lit. c) şi e) C. pen., din conţinutul acestei pedepse.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 40 din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 460 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Constanţa numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii.
Înlătură dispoziţiile art. 64 lit. c) şi e) C. pen., din conţinutul pedepsei accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3013/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3065/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
