ICCJ. Decizia nr. 3065/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3065/2007
Dosar nr. 19807/3/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 345 din 8 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 19807/3/2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.L. la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 7 martie 2006 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat pe inculpatul F.G.L. cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 110 cu aplicarea art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 4 ani.
I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 7 martie 2006 - 21 aprilie 2006, perioadă ce s-a dedus.
Potrivit art. 1605, art. 145 C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura provizorie a interdicţiei de a părăsi localitatea prin neprelungirea ei.
S-a luat act că partea vătămată D.G. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 6 martie 2006, în jurul orei 20,30, partea vătămată D.G. s-a deplasat în Gara 23 August Bucureşti. A pierdut trenul şi a rămas în gară. Mergând spre toaletă în spatele gării, a fost acostat de inculpatul S.L. care i-a adresat o întrebare, dar, imediat l-a lovit, i-a smuls geanta din mână. Imediat s-au apropriat alte trei persoane, F.G., S.F.A., L.G., care au ţinut partea vătămată în timp ce inculpatul S.L. a smuls geanta şi au părăsit locul faptei.
Au fugit cu toţi participanţii dar au fost surprinşi de organele de poliţie la scurt timp.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul S.L. care a arătat că se afla în Gară cu fiica sa, s-a dus în spatele gării unde partea vătămată l-a întrebat ce caută acolo şi i-a făcut vânt. Imediat a apărut un băiat A. care a sărit pe partea vătămată iar partea vătămată a început să strige „Poliţia". Au mai fost şi alte persoane care „locuiau„ în gară. Nu a văzut nici o sacoşă sau geantă la partea vătămată dar numitul F. la cererea organelor de poliţie a restituit sacoşa părţii vătămate, ştie că numitul F. nu a sărit la partea vătămată şi nici un l-a lovit. Arată că nu-şi dă seama de ce ceilalţi tineri pe care-i văzuse în gară erau în spatele gării.
Inculpatul F.G.L. a arătat că era fugit de acasă la acea dată, locuia în gară unde a cunoscut şi alte persoane, ce stăteau în gară. Inculpatul S.L. le-a spus tinerilor din gară că partea vătămată i-a făcut vânt. Ştie că inculpatul S.L. i-a luat geanta părţii vătămate, numitul S.G. era şi el peste partea vătămată.
A arătat că a luat geanta de la inculpat, apoi a predat-o prin intermediul poliţiei părţii vătămate. Nu a avut nici un gest de violenţă asupra părţii vătămate, ba din contră l-a ajutat pe partea vătămată restituindu-i geanta. A arătat că s-a dus în spatele gării, împreună cu alte persoane pentru că a auzit că inculpatul S.L. fusese lovit şi s-a deplasat pentru a interveni în apărarea inculpatului. L-a văzut pe inculpatul S.L. cu sacoşa părţii vătămate dar pe urmă a lăsat-o jos. Inculpatul F.G. a ridicat sacoşa şi i-a dus-o înapoi părţii vătămate. A declarat că nu a văzut momentul când eventual inculpatul S.L. a luat sacoşa, acest aspect i l-a relatat L.G., martor.
La cererea inculpaţilor s-a dispus audierea martorilor din acte, făptuitori S.F. şi L.G. şi probe în circumstanţiere.
După nenumărate termene acordate şi după epuizarea tuturor înscrisurilor procedurale pentru ascultarea martorilor, a căror adresă s-a schimbat pe parcursul cercetărilor, a fost audiat în prezenţa părintelui martorul L.G.A. care şi-a menţinut declaraţia, a arătat că stătea în gară în canalele unde locuiau şi cei doi inculpaţi şi alte persoane. Au văzut un om cu o geantă şi inculpatul S.L. i-a chemat pe el şi pe inculpatul F. şi alte două persoane spunând „vedeţi omul trebuie să-i luăm geanta". Inculpatul i-a spus să stea retras - să nu se amestece, s-au dus ceilalţi şi inculpatul S.L. şi alte două persoane au luat geanta părţii vătămate, lovindu-l pe acesta.
A precizat că ceilalţi doi au lovit şi inculpatul S.L. a luat geanta. Deşi inculpatul F. i-a spus să fugă, martorul a rămas pe loc şi aşa a fost prins de poliţie şi dus la secţie. A arătat că nu a participat la săvârşirea faptei şi nici inculpatul F. nu a participat. A arătat că inculpatul F. era pus de inculpatul S.L. să păzească locul şi să anunţe când apar organele de poliţie. Şi astfel inculpatul F. i-a spus să fugă că vine poliţia.
În declaraţia sa martorul S.F. a arătat că locuia în gară. A auzit în acea seară zgomote şi ieşind afară organele de poliţie l-au ridicat şi pe el. L-a văzut pe inculpatul S.L., dar nu a avut nici o discuţie cu el, dar menţine declaraţia în care arată că inculpatul Lulu le-a propus să fure o geantă de la un individ, a ieşit împreună cu toţi, dar de frică s-a retras. Din locul în care era, l-a văzut pe inculpatul S.L. lovind pe partea vătămată dar nu a văzut geanta în mâna lui ci în mâna lui L. care a aruncat-o când au apărut organele de poliţie.
Instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorului din lucrări A.A. şi inculpatul a declarat că numai au probe de administrat în apărare.
Prin Decizia penală nr. 141/ A din 20 aprilie 207 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.L. împotriva sentinţei penale nr. 345 din 8 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
S-a dedus prevenţia inculpatului la zi, menţionându-se şi starea de arest a acestuia.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată, cât şi din oficiu, a constatat că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă just individualizată.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.L. care, prin motivele de recurs susţinute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzutăde dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat, în principal, achitarea, susţinând că materialul probator administrat în cauză nu dovedeşte pe deplin vinovăţia sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei care i-a fost aplicată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului se constată că instanţele au reţinut corect vinovăţia inculpatului S.L. în săvârşirea la data de 6 martie 2006, împreună cu inculpatul F.G.L. a infracţiunii de tâlhărie asupra părţii vătămate A.G.
Probele administrate în cauză, respectiv procesul - verbal de prindere în flagrant, procesul - verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile de parte vătămată, procesul verbal de recunoaştere din grup, procesul verbal de confruntare, declaraţiile martorilor S.F.A., L.G.A. şi A.A.I., au confirmat că la data arătată, după ce inculpatul S.L. a aplicat o lovitură părţii vătămate, inculpatul F.G. a luat geanta acestuia şi au încercat să fugă.
În consecinţă, solicitarea inculpatului de a fi achitat este nefondată.
Cu privire la cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat se constată că aceasta a fost corect individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se reducerea acesteia, faţă de gravitatea faptei ce a fost săvârşită.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 20 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 martie 2006, la 7 iunie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3040/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5251/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
