ICCJ. Decizia nr. 5758/2007. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5758/2007

Dosar nr. 41760/3/2005

Şedinţa publică din 3 decembrie 2007

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 273 din 20 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 41760/3/2005, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi c), a condamnat pe inculpata G.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul B.D.M. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a comndamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b C. pen.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.G. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat acelaş inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.

În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpaţii M.E. şi G.L., cantităţile de 98,200 kg heroină, 7.600 grame heroină, 11,393 kg heroină în amestec cu cofeină, şi 5 grame heroină în amestec cu cofeină, 1 kg heroină în amestec cu cofeină, ridicate şi predate la camera de Corpuri Delicte cu ocazia flagrantului.

În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul B.D.M. suma de 10.000 RON obţinută în urma vânzării auto Citroen Santina.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi art. 13 din Legea nr. 39/2003 a confiscat de la inculpatul M.E. auto ARO sechestrat în cursul urmăririi penale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpata G.L. suma de 1500 euro.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor M.E. şi G.L. şi deduce reţinerea şi arestarea preventivă de la 7 mai 2005 la zi.

A constatat că inculpatul B.D.M. a fost reţinut / arestat preventiv de la 7 mai 2005 la 10 mai 2005, fiind pus în libertate prin încheierea nr. 60/ P din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Constanţa.

A obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în fapt următoarele:

La data de 6 mai 2005 inculpaţii M.E. şi G.L. au fost prinşi în flagrant, în timp ce încercau să iasă din România prin punctul de trecere a frontierei Negru Vodă, Judeţul Constanţa, context în care a fost descoperită cantitatea de 12 kg heroină în valoare de circa 930.000 lei, droguri ce erau disimulate în lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau, respectiv marca ARO 10. Această evaluare a fost făcută pe baza datelor furnizate de autorităţile judiciare competente spaniole în urma arestării la 4 iulie 2004 a numitului R.C., care s-a dovedit ulterior a fi membru al unei reţele internaţionale de droguri.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că din această reţea de traficanţi de droguri fac parte inculpaţii B.D.M., S.A., Z.G., B.N., M.E. şi G.L. De asemenea, s-a stabilit că această reţea internaţională de traficanţi de droguri are ramificaţii pe teritoriul mai multor state, drogurile fiind transportate din Turcia până în Spania, cu sau fără tranzitarea României, de persoane fizice care aveau sarcini precise în cadrul acestei reţele coordonată din Spania de liderul acesteia Şt.T.

Astfel, la data de 6 mai 2005 apelanţii – inculpaţi M.E. şi G.L. au fost prinşi în flagrant în momentul în care se pregăteau să scoată din ţară cantitatea de 12 kg heroină, prin punctul de trecere a frontierei Negru Vodă, drogurile fiind ascunse în lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau. Cercetările ce au urmat, au dus la concluzia că cei doi inculpaţi fac parte, alături de inculpaţii B.D.M., B.N.D., Z.G. şi S.A., precum şi de alte persoane, dintr-o reţea compusă dintr-un număr de 15 persoane, membri ai unei reţele de crimă organizată care avea ca principal scop traficul de droguri.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat, totodată că, în cursul lunii februarie 2005, inculpata G.L. împreună cu inculpatul B.D. au efectuat, la cererea şi sub controlul aceluiaşi Şt.T., un transport de 5 kg heroină pe ruta Turcia – Bulgaria – Grecia – Italia – Franţa – Spania.

Transportul transfrontalier al drogurilor se realiza prin acelaşi mod de operare, respectiv prin disimularea acestora în compartimente special amenajate ale autoturismelor, ori în pereţii dubli ai unor genţi de voiaj.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii M.E., G.L. şi B.D.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 207 din 8 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 41760/3/2005, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, pe fond, rejudecând:

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului M.E.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.:

A condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.:

A condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 17 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003:

A condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, în final intimatul – apelant – inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 17 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.E., G.L. şi B.D.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.E.

În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.E. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 7 mai 2005 până la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1)/1 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei G.L.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că starea de fapt a fost corect reţinută, probele administrate dovedind vinovăţia inculpaţilor în raport de faptele reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare al instanţei.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.E., instanţa de apel a considerat ca fiind întemeiată critica parchetului relativ la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen.

Cât privesc limitele de pedeapsă şi modalitatea de executare a acesteia s-a considerat că nu se justifică reducerea pedepselor având în vedere gravitatea deosebită a faptelor.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii M.E., G.L. şi B.D.M. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi 18 C. proc. pen.

Inculpaţii M.E. şi B.D.M. au susţinut că hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt impunându-se pronunţarea unei hotărâri de achitare în condiţiile prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor ca efect al reţinerii circumstanţelor judiciare.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţele de fond şi apel au reţinut corect starea de fapt, vinovăţia inculpaţilor, dând faptelor deduse judecăţii o încadrare juridică legală.

Din probele administrate în ambele faze ale procesului penal, rezultă că inculpaţii B.D.M. şi G.L., au transportat, în cursul lunii februarie 2005, din Turcia în Spania 5 kg heroină pe care au ascuns-o în caroseria autoturismului condus de inculpatul B.D.M.

În cursul lunii mai, inculpatul M.E., împreună cu inculpata G.L. au transportat din Turcia în România o cantitate de 12 kg heroină pe care au ascuns-o în lonjeroanele autoturismului. Acelaşi inculpat, la data de 6 mai 2005, a încercat să scoată din ţară droguri, sub îndrumarea şi coordonarea liderului reţelei internaţionale de droguri şi anume inculpatul Ştefan Tudor.

Din declaraţiile date de inculpata G.L. în faţa organelor judiciare rezultă că pe întreaga durată a deplasării în Turcia, acţiunile sale şi cele ale inculpatului M.E. au fost dirijate prin telefon, de inculpatul Şt.T., care, în realitate era şi conducătorul reţelei internaţionale de traficanţi de droguri.

Deplasarea din Turcia în Spania s-a realizat, urmare indicaţiilor date de inculpatul Şt.T., cu autoturismul aparţinând inculpatului M.E., fiind stabilită inclusiv, ruta şi anume Bulgaria, Grecia, Italia şi Franţa urmărindu-se evitarea tranzitării teritoriului României.

Relevant în ceea ce priveşte probatoriul administrat, îl constituie recunoaşterea, de către inculpatul M.E., din planşa fotografică, a inculpaţilor Şt.T., S.A. şi D.M., ceea ce demonstrează, fără echivoc că îi cunoştea.

Împrejurarea că inculpaţii M.E., B.D.M. şi G.L. au făcut patre dintr-o reţea internaţională de droguri rezultă şi din declaraţiile, aşa cum de altfel reţine şi instanţa de fond, investigatorului sub acoperire N.A., care confirmă că liderul acestei organizaţii era inculpatul Şt.T., care coordona transportul şi toate celelalte operaţiuni ce urmau a fi efectuate de membrii reţelei.

Cât priveşte infracţiunea de scoatere din ţară a drogurilor de mare risc, din probele administrate rezultă că inculpaţii M.E. şi G.L. au fost prinşi în flagrant în timp ce încercau să iasă din România prin punctul de frontieră Negru Vodă, Judeţul Constanţa. Drogurile au fost ascunse în lonjeroanele autoturismului, proprietatea inculpatului M.E. ceea ce demonstrează că acesta cunoştea faptul că transportă droguri urmând indicaţiile date de inculpatul Şt.T.

Implicarea inculpatului B.D.M. în traficul de droguri şi calitatea sa de membru în reţeaua internaţională de droguri, rezultă fără dubiu, din declaraţiile inculpatei G.L., dar şi a celorlalţi inculpaţi, respectiv din declaraţiile investigatorului sub acoperire.

Din probe rezultă că inculpatul S.A., la indicaţiile inculpatului Şt.T., a achiziţionat în România un autoturism pe care l-a înmatriculat pe numele inculpatului B.D.M., ajutându-l pe acesta şi pe inculpata G.L. să transporte din România în Spania 5 kg heroină. Drogurile au fost ascunse în caroseria autoturismului condus de inculpatul B.D.M.

În atare condiţii, analizând declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, acestora fiindu-le respectate drepturile procesuale, cu declaraţiile martorilor, cu rapoartele de constatare tehnico – ştiinţifică, procesul – verbal din care rezultă că autoturismul inculpatului B.D.M. a fost implicat într-un accident rutier pe teritoriul Bulgariei, procesul – verbal privind intrările şi ieşirile din ţară ale inculpaţilor, procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice, celelalte probe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că susţinerile inculpaţilor M.E. şi B.D.M. în sensul că nu sunt autorii faptelor reţinute în sarcina lor sunt nefondate.

Simplele afirmaţii nu pot fi apreciate ca fiind reale în lipsa unor probe evidente, probe care, în cauza analizată, demonstrează, pe deplin vinovăţia inculpaţilor recurenţi.

Nu este întemeiată nici critica recurenţilor privind necompetenţa D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. sunt de competenţa structurii centrale infracţiunile prevăzute în alin. (1) (fiind incluse şi infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi în Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate) dacă au fost desfăşurate activităţi infracţionale cu caracter transnaţional.

În cauza dedusă judecăţii, urmărirea penală a fost începută de structura teritorială aferentă locului în care inculpaţii au fost prinşi în flagrant însă ulterior, aceasta a fost efectuată, cu respectarea Legii nr. 508/2004, de structura centrală a D.I.I.C.O.T.

Ca atare, nefiind încălcate dispoziţii care să atragă nulitatea actelor de urmărire penală, nu poate fi primită critica inculpaţilor recurenţi.

Cât priveşte reindividualizarea judiciară a pedepselor, se constată că instanţa de fond şi ulterior instanţa de apel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.E. au respectat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Prin urmare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să respecte legea şi să evite, comiterea altor fapte penale.

Faptele inculpaţilor M.E. şi B.D.M. reprezintă un grad ridicat de pericol social. Acesta rezultă, cu evidenţă, din modalitatea concretă de comitere a faptelor, inculpaţii acţionând în cadrul unei structuri organizate ce se ocupa cu traficul de droguri din Turcia în Spania.

De asemenea, pericolul pentru ordinea publică al infracţiunilor de trafic de droguri este dovedit, pe de o parte, de creşterea numărului de consumatori de droguri dar şi de extinderea reţelelor de traficanţi, aceştia desfăşurând, aşa cum este şi cazul din speţa dedusă judecăţii, activităţii infracţionale cu caracter transnaţional.

Prin comiterea acestor infracţiuni se aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile decalarate de inculpaţii M.E. şi B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 207 din 8 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului M.E. durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 mai 2005 la 3 decembrie 2007.

Cât priveşte recursul declarat de inculpata G.L., se va constata că aceasta la data de 5 noiembrie 2007 şi-a retras recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi M.E. şi B.D.M. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.E. şi B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 207 din 8 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 mai 2005 la 3 decembrie 2007.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2007.

← ICCJ. Decizia nr. 4411/2007. Penal		ICCJ. Decizia nr. 594/2007. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 5288/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 5569/2007. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 5660/2007. Penal ICCJ. Decizia nr. 5664/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 594/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 690/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 3013/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3040/2007. Penal