ICCJ. Decizia nr. 3013/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3013/2007
Dosar nr. 596/1/2007
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 330 din 17 august 2004, Tribunalul Bacău, în rejudecarea în fond dispusă urmare a încheierii nr. 4981 din 4 noiembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4127/2003, strămutare de la Tribunalul Suceava, dosar nr. 6717/2003, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.D., pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen., cu referire la art. 1 alin. (1), art. 22, art. 78 din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale.
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod (o singură faptă), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod (două fapte penale).
În baza dispoziţiilor art. 11pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, a art. 41 alin. (2) din acelaşi cod (acte materiale intervalul august - septembrie 1996 părţi vătămate F.A., B.D., A.O.) în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale.
În baza dispoziţiilor art. 215 alin. (2) şi (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare (acte materiale intervalul 15 iunie 1995 - 2 aprilie 1997, părţi vătămate SC R.G. reprezentată de U.M., I.C.M., A.C., A.M.I., SC C. SRL Suceava reprezentantă de L.S. şi SC M.I. SRL Petroşani, reprezentată de M.M.).
În baza dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a practica avocatura.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art. 862 din acelaşi cod, termen ce curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza dispoziţiilor art. 863 C. pen., s-au detaliat măsurile prevăzute la lit. a), b), c) şi d).
S-a atras inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente SC V.N. Suceava, a următoarelor sume:
- 23.000 Euro sau echivalentul în lei către partea civilă F.A.;
- 500 Euro sau echivalentul în lei către partea civilă B.D.:
- 3000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către partea civilă A.O.;
- 2000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către partea civilă Iaholnic C.M.;
- 15.000.000 lei către U.M., reprezentant al SC R.G.;
- 454 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către partea civilă A.C.;
- 390.000 lei către partea civilă A.M.I.
Totodată, s-a constatat că Lavric Silviu, reprezentant al SC C. SRL Suceava, nu s-a constituit parte civilă şi M.M., reprezentant al SC M.I. SRL Petroşani au avut aceeaşi poziţie procesuală.
De asemenea, s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumelor de 400.000 lei şi de 6.800.00 lei, acestea neservind la despăgubirea părţilor care nu s-au constituit părţi civile aşa cum s-a detaliat.
Părţii civile F.A. i s-a respins cererea de acordare de daune morale.
Din pedeapsa aplicată, inculpatului i s-a dedus perioada executată de la 18 aprilie 1997 la 29 aprilie 1997.
Prin hotărâre, s-a dispus anularea contractelor de prestări servicii avocaţiale emise de inculpat ca reprezentant al Cabinetului de avocatură privat SC V.N. SRL Suceava, părţilor vătămate SC R.G. prin U.M., I.C.M., A.C., A.M.I., SC C. SRL Suceava reprezentantă de L.S. şi SC M.I. SRL Petroşani prin M.M.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Odată cu intrarea în vigoare, la 9 iunie 1995, a Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, acest act normativ în art. 78 stipulând că persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor legi, să acorde consultanţă juridică i se încetează activitatea, iar în art. 22 prevedea că exercitarea oricăror activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană care nu este înscrisă în tabloul avocaţilor constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.
A.D., deşi nu era înscris pe tabloul avocaţilor, contrar dispoziţiilor legale enunţate, în perioada 15 iunie 1995 - aprilie 1997, a întocmit 6 (şase) contracte de consultanţă şi servicii avocaţiale, părţile cu care au fost încheiate aceste contracte plătindu-i bani, deşi el nu avea, în sensul legii, calitatea de avocat.
Astfel, la 15 iunie 1995, în calitate de director al Cabinetului de avocatură privat SC V.N. SRL Suceava, inculpatul a încheiat cu SC R.G. SA Suceava, reprezentată U.M., contractul nr. 55, prin acesta el obligându-se să asigure respectivei societăţi asistenţă juridică şi reprezentare pe perioada de 2 ani, banii achitaţi fiind în sumă de 4.432.500 (chitanţa seria M nr. 218).
Persoana fizică reprezentantă a societăţii a declarat că la data încheierii contractului amintit, el nu a cunoscut că inculpatul nu este avocat.
La 20 iunie 1995, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul în aceeaşi calitate, a încheiat un contract asemănător cu Iaholnic C.M., la acea dată acesta din urmă fiind arestat.
În baza contractului, inculpatul a încasat suma de 2.234.400 lei de la soţia celui de mai sus (chitanţa seria M nr. 220), ulterior încasând încă 1.000.000 lei pentru transport, diurnă şi cazare, cheltuieli făcute pentru asistenţa celui arestat.
Cu aceeaşi parte, la data de 30 iunie 1995, inculpatul a încheiat încă două (2) contracte (nr. 42 şi nr. 44), pentru fiecare încasând câte 250.000 lei, el asigurând pe beneficiar că-l va asista la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească. La 3 iulie 1995, inculpatul s-a prezentat la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti ca avocat al lui I.C.M., dar instanţa nu i-a recunoscut calitatea.
La 5 ianuarie 1997, inculpatul a încheiat un contract asemănător cu A.C., acesta având o cauză civilă la Judecătoria Dorohoi. Cu chitanţa seria Ag nr. 65, inculpatul a încasat 1.400.000 lei şi printr-un act adiţional semnat, A.C. se obligă să-i mai achite inculpatului 847 dolari S.U.A. beneficiarul contractului, în baza unei procuri, l-a împuternicit pe A.D. să-l reprezinte într-un litigiu civil cu fosta soţie, A.D. achitându-i inculpatului, la 20 ianuarie 1997, 980 dolari, deşi acesta din urmă nu a prestat nici o activitate.
În luna aprilie 1996, A.M.I. a fost asigurat de inculpat ca fiind avocat, în poate reprezenta într-un proces civil acest fapt determinându-l pe cel dintâi ca la data de 8 aprilie 1996, cu chitanţele seria Ag nr. 18 şi 20 să-i achite sumele de 75.000 şi 15.000 lei pentru redactarea unor acte depuse în dosar.
La 17 iunie 1996, cu acelaşi, inculpatul a încheiat contractul nr. 36, prin acesta el, ca director al Cabinetului de Avocatură Privat SC V.N. SRL Suceava obligându-se să-i acorde asistenţă juridică până la soluţionarea cauzei.
Partea i-a achitat suma de 300.000 lei cu chitanţa seria AG nr. 102 din 17 iunie 1996.
La termenul din 20 iunie 1996, inculpatul a refuzat să intre în sala de judecată motivând că nu este agreat de judecători şi i-a înmânat părţii concluzii scrise pentru ca aceasta să le depună în dosarul cauzei.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la 12 februarie 1997, inculpatul a încheiat cu SC C. SRL Suceava reprezentantă de L.S., un contract asemănător celorlalte (nr. 3), prin acesta el obligându-se să-i acorde asistenţă juridică şi reprezentare juridică nr. 9515/1996 pe rolul Judecătoriei Suceava. Societatea, cu chitanţa seria Ag nr. 36/1202 1997, i-a achitat inculpatului suma de 400.000 lei contravaloarea prestaţiilor avocaţiale.
La 13 februarie 1997, în numele părţii, inculpatul a formulat o cerere de amânare a judecăţii, cerere semnată de el în calitate de apărător şi depusă în dosar pentru termenul din 14 februarie 1997.
La 2 aprilie 1997, inculpatul depunând contractul nr. 14 din 1 aprilie 1997 încheiat cu SC M.I. SRL Petroşani reprezentată de M.M., s-a prezentat ca apărător în dosarul nr. P/20985/1997 al Poliţiei municipiului Suceava. În baza respectivului contract, inculpatul a încasat 6.800.000 lei.
Ulterior, pentru că s-a observat nelegală neprezentarea în faţaorganelor de poliţie, inculpatul a încheiat cu partea, un contract (nr. 15), prin acesta obligându-se să-i acorde asistenţă juridică gratuită pe timp de un an.
S-a mai reţinut că nu perioada august - septembrie 1996, inculpatul a indus în eroare 3 părţi cărora le-a garantat împrumuturi cu bunuri ce nu-i aparţineau la data perfectării convenţiilor, în baza acestora el intrând în posesia banilor ceruţi ca împrumut.
În acest context în august 1996 între inculpat şi F.A., cunoştinţă apropiată familiei lui, a intervenit o înţelegere prin care F.A. trebuia să împrumute 16.000 mărci de la S.M., împrumutul fiind garantat cu apărătorul său.
La rândul său, F.A. trebuia să-l împrumute pe inculpat cu cele 16.000 mărci el garantând cu locuinţa sa.
Ca atare la 26 august 1996, cei trei s-au deplasat la Biroul notarului public I.C. pentru perfectarea contractelor de garanţie imobiliară.
F.A. şi S.M. au încheiat contractul autentificat sub nr. 5862, din acesta rezultând că F.A. garanta suma de 34.496.000 lei (echivalentul a 16.000 mărci) cu apartamentul său, dorind să încheie contrat asemănător şi cu inculpatul, F.A. a constatat că acesta plecase, iar când s-a deplasat la biroul lui, inculpatul i-a spus că are autoritate să perfecteze el acte juridice valabile celor notariale.
Fiind indusă în eroare, F.A. a consimţit să încheie contractul de împrumut dintre ea şi inculpat, prin aceasta i-a împrumutat cele 16.000 mărci, inculpatul garantând cu cota sa parte din firma E. şi cu apartament situat în Suceava, str. Ştefan cel Mare. La acea dată, inculpatul i-a spus femeii că apartamentul este ipotecat numitului M.C., acest fapt fiind trecut în contract.
În realitate s-a dovedit că la 9 august 1996, cu contractul autentificat sub nr. 5452, apartamentul fusese vândut lui M.C.
În această situaţie, inculpatul a radiat din contrat clauza în care se înscria că F.A. va fi despăgubită cu contravaloarea apartamentului, el înscriind că garantează cu cota parte ce-i revine din încasările 1, 2, 3 ale revistei „Carul cu vorbe", proporţional cu cota sa de capital (70 %) şi cu autoturismele Ford 1,3 Escort, Peugeot 309 (inculpatul a precizat că înscrisurile menţionate au fost făcute la 13 octombrie 1996).
În realitate, autoturismele nu erau proprietatea sa, ci-i fuseseră împrumutate spre folosinţă de administratorul Fundaţiei Umanitare C. din Suceava, iar din vânzarea revistei amintite, nu s-au obţinut venituri.
Ulterior F.A. a pierdut apartamentul cu care garantase împrumutul.
În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la 28 septembrie 1996, inculpatul afirmând că prin firma sa poate încheia acte autentice cu valoare juridică similară celor notariale, a întocmit un contract de împrumut din care rezultă că a primit de la B.D., suma de 12.000.00 lei (4795 mărci) împrumut garantat cu autoturismul său Renault 5. În realitate, bunul era al fundaţiei C.D. şi fusese împrumutat inculpatului spre folosinţă, fără a avea dreptul să-l vândă sau să garanteze obţinerea de împrumuturi băneşti.
Pentru că inculpatul nu a restituit suma la termenul scadent, la solicitarea sa, B.D. a acceptat încheierea unui alt contract, datat însă tot 28 septembrie 1996, inculpatul garantând cu autoturismul Ford înmatriculat pentru Fundaţia Umanitară C.
Tot, în cursul lunii septembrie 1996, inculpatul a împrumutat de la A.O. 1806 dolari S.U.A., sens în care s-a încheiat contractul de împrumut, bunul cu care a fost garantat acesta fiind acelaşi autoturism Ford, bun care nu era proprietatea sa şi de această dată, nerestituind suma la data scadentă, între părţi s-a încheiat un nou contract de împrumut, suma fiind 2000 dolari (diferenţa constituind, aşa cum susţinuse inculpatul dobândă) garantarea făcându-se cu autoturismul Peugeot 309 împrumutat de la Fundaţia Umanitară „C.".
La data întocmirii rechizitoriului, prejudiciul adus celor 9 (nouă) părţi era de 133.00.000 lei.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul A.D., părţile civile F.A., A.C., SC M.I.E. SRL Petroşani, L.D., SC C. SRL Suceava, şi părţile responsabile civilmente SC V.N. Suceava şi SC E. SRL Suceava.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 370 din 4 decembrie 2006, a admis apelurile declarate de SC E. SRL Suceava în ce priveşte nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii de intervenţie accesorie de partea responsabilă civilmente SC V.N. Suceava numai cu privire la latura civilă privind obligarea în solidar cu inculpatul la plata de despăgubiri civile către părţile civile A.C. şi A.M.I., dispoziţii pe care le-a înlăturat, de partea civilă SC M.I.E. SRL Petroşani privind latura penală referitoare la greşita confiscare de la inculpat a sumei de 6.800.000 lei, dispoziţie pe care a înlăturat-o, de partea civilă A.C. referitor la latura civilă, respectiv greşita obligare a inculpatului, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 454 dolari S.U.A., dispoziţie pe care a înlăturat-o, de partea civilă F.A. numai cu privire la latura civilă referitor la neacordarea de daune morale, de inculpat în ce priveşte latura penală (pedeapsa, modalitatea de executare a acesteia, greşita confiscare a sumei de 6.800.000 lei) şi latura civilă (greşita obligare a plată, în solidar cu părţile responsabile civilmente, de despăgubiri către părţile civile A.C. şi A.M.I., dispoziţii pe care le-a înlăturat şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în ce priveşte latura penală referitor la greşita aplicare a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., dispoziţie pe care a înlăturat-o şi în ce priveşte neindicarea temeiului legal al măsurii confiscării sumelor de bani de la inculpat.
Apelul declarat de L.D. a fost respins ca nefondat.
Instanţa de apel rejudecând în limitele desfiinţării sentinţe primei instanţe, a redus la un an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului reţinând circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 din acelaşi cod.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83, art. 84 C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
S-a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie accesorie.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.N. Suceava la plata către partea civilă F.A., a sumei de 10.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul zilei, această sumă reprezentând daune morale.
S-a luat act că A.C. şi A.M.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., s-a decis confiscarea de la inculpat, a sumelor de 400.000 lei care nu a servit la desdăunarea părţii vătămate SC C. SRL Suceava şi a 454 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei care nu au servit la desdăunarea părţilor A.C. şi A.M.I.
S-a luat act că prejudiciul adus părţii vătămate SC M.I.E. SRL Petroşani a fost acoperit prin restituire.
Instanţa de apel a menţionat că nu a administrat alte probe.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, au declarat recursuri inculpatul şi părţile civile A.C., SC M.I.E. SRL Petroşani şi SC B. SRL Suceava (fostă SC V.N. SRL Suceava).
Părţile civile şi-au motivat recursurile, în esenţă, pe nelegala sesizare a instanţei fondului pe nemotivarea soluţiilor pronunţate în cauză, pe nepronunţarea asupra unor probe sau cereri care garantau un proces echitabil şi pe grava eroare de fapt care a avut drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri greşite de condamnare.
Inculpatul a criticat hotărârile invocând cazurile de casare prevăzută de art. 3859 pct. 2, pct. 6, pct. 9, pct. 10, pct. 15, pct. 15, pct. 17, pct. 18, pct. 20 şi pct. 21 C. proc. pen., respectiv instanţa nu a fost legal sesizată, urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului, apărarea fiind obligatorie potrivit legii, hotărârile nu cuprind motivele pe car se întemeiază soluţia, instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor, inculpatul a fost înainte judecat pentru aceeaşi faptă, faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut consecinţa greşitei sale condamnări, în cauză a intervenit o lege penală mai favorabilă şi judecata în fond şi apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi.
Recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele ce se va detalia.
Din examinarea lucrărilor dosarului de urmărire penală în care s-a emis rechizitoriul nr. 407/P/1997 din 5 mai 1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava se reţine că procurorul S.A.M. la data întocmirii actului de trimitere în judecată a inculpatului, nu era încadrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Prin Decretul nr. 244 din 1 iulie 1996 S.A.M. a fost numit, la terminarea stagiaturii (vezi Ordinul nr. 942/ C din 30 septembrie 1993 al ministrului justiţiei), procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.
Art. 67 lit. a) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească aşa cum a fost completată şi modificată prin Legea nr. 142/1997 prevedea că pentru a fi numit sau avansat, procurorul trebuia să aibă vechime de cel puţin 4 ani.
Ca atare, respectivul procuror, delegat la 15 septembrie 1997 să supravegheze şi să soluţioneze dosarul menţionat, la 5 mai 1998 (data întocmirii rechizitoriului), nu îndeplinea condiţia vechimii necesară funcţiei de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 79 alin. (2) din legea menţionată, delegarea se putea face de către procurorul general, pe o durată de cel mult două luni dintr-un an…. ea putând fi prelungită, cu consimţământul procurorului.
În cadrul instituţiei delegării, aşa cum era prevăzută în art. 135 C. proc. pen., în vigoare în 1998, punerea în mişcare a acţiunii penale (art. 132 acelaşi cod) nu putea forma obiectul delegării.
În aceeaşi ordine de idei, sunt de reţinut şi următoarele aspecte: inculpatul a mai fost cercetat şi urmărit penal în dosarul nr. 1107/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava şi în dosarul nr. 462/P/1997 al aceluiaşi parchet ambele dosare fiind pentru infracţiunile prevăzută de art. 281 C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, după înregistrarea dosarului nr. 407/P/1997 procurorul delegat efectuând acte fără a avea competenţa, aşa cum s-a arătat.
În continuare, potrivit art. 300 C. proc. pen., instanţa sesizată era datoare să verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, negularitatea actului de sesizare.
Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penala atrag nulitatea actului, dispoziţiile relative la competenţa după materie … fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În consecinţă, urmărirea penală în cauză, fiind efectuată cu încălcarea normelor legale privind competenţa procurorului care a dispus trimiterea în judecată este nulă.
Pentru considerentul expus, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 332 alin. (2) din acelaşi cod, vor fi admise recursurile şi dosarul se va trimite Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, în vederea refacerii urmăririi penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de părţile civile A.C., SC M.I.E. SRL Petroşani, SC B. SRL Suceava şi inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 370 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 330 din 17 august 2004 a Tribunalului Bacău.
În baza art. 322 C. proc. pen., trimite cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în vederea refacerii urmăririi penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 690/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3040/2007. Penal → |
|---|
