ICCJ. Decizia nr. 3195/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3195/2007
Dosar nr. 1864/63/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 10 din 15 februarie 2007, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit.b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.V.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 229 din 11 iunie 2002 a Judecătoriei Segarcea şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 139 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 12 august 2006 la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare avansate statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, pe baza probelor administrate, respectiv, declaraţiile inculpatului, părţii vătămate şi martorilor D.G., R.M., M.C., A.M., declaraţiile reprezentanţilor părţii vătămate D.C. şi D.G., adeverinţă medicală eliberată de medicul specialist P.E., a reţinut, următoarea stare de fapt:
În după amiaza zilei de 11 august 2006, inculpatul a sărbătorit în com. Bîrca, judeţul Dolj, eliberarea sa din Penitenciarul Craiova, unde s-a consumat din abundenţă băuturi alcoolice.
Într-un anume moment, în anturajul inculpatului a ajuns şi partea vătămată Dudoiu lin, acceptând să consume berea din sticla oferită dar evitând să rămână în acea companie.
Fiind organizată şi discotecă, partea vătămată a întârziat în acel perimetru până spre dimineaţă, astfel că, în jurul orelor 3,00, când se plimba pe o alee a parcului cu martorul P.M. s-a reîntâlnit cu inculpatul.
Atenţia inculpatului a fost atrasă de telefonul mobil la care partea vătămată asculta muzică şi instantaneu a hotărât să-şi însuşească acest bun, rezoluţie ce a fost dusă la îndeplinire prin aplicarea unei lovituri cu pumnul asupra mâinii în care era ţinut telefonul, deposedarea efectivă realizându-se ulterior prin simpla luare a aparatului de pe solul unde a căzut în urma şocului lovirii.
Insistenţele părţii vătămate de a recupera telefonul şi intervenţia în acest sens a martorului P.M. nu l-au făcut pe inculpat să renunţe la folosul infracţiunii, acesta procedând chiar şi la lovirea lui P.M. pentru finalizarea faptei aşa cum a fost concepută.
În urma sesizării organelor de poliţie, în dimineaţa zilei următoare telefonul sustras a fost predat de bunăvoie de către inculpat şi restituit părţii vătămate.
Fapta inculpatului, de a poseda prin violenţă partea vătămată de telefonul mobil şi de a-şi însuşi acest bun, săvârşită pe timpul nopţii într-un loc public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, împrejurarea comiterii faptei în intervalul de timp prev. de art. 61 C. pen., în stare de recidivă postcondamnatorie şi că se afla în stare de ebrietate în momentul acela, astfel că s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen..
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că, în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen., persoana acestuia, poziţia procesuală sinceră pe parcursul procesului penal regretul manifestat şi faptul prejudiciul a fost acoperit în totalitate. În aceste condiţii trebuia să se reţină aceste circumstanţe atenuante şi potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., să fie coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Solicită într-o primă teză achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a sustras telefonul părţii vătămate, iar în subsidiar reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 26 din 25 aprilie 2007, a respins apelul declarat inculpatul B.V.I., împotriva sentinţei penale nr. 10 din 15 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj.
Deduce din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului B.V.I. de la 12 august 2006 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
Inculpatul nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recursul de faţă reluând motivele invocate în apel, respectiv a solicitat reaprecierea probelor şi fie, să fie achitat pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, nefiind dovedită intenţia sa infracţională, fie, să i se reducă pedeapsa prin acordare de circumstanţe atenuante.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei şi hotărârea atacată, în raport de primul motiv de recurs dar şi din oficiu, Curtea, reţine că acesta este fără temei , aşa încât nu se impune nici o modificare.
Aşadar, situaţia de fapt reţinută de ambele instanţe corespunde activităţii infracţionale efectiv desfăşurată de inculpatul recurent şi care dovedeşte vinovăţia sa, cu privire la tâlhăria comisă. Astfel, nu există nici nu deţine că, partea vătămată a fost deposedată prin violenţă şi tot agresiv a acţionat inculpatul, pentru a păstra bunul (telefon mobil) sustras.
Aceste elemente de fapt, alături de cele ce caracterizează persoana recurentului, recidivist, nu pot justifica acordarea de circumstanţe atenuante şi coborârea sancţiunii penale sub limita minimă prevăzută de textul ce incriminează infracţiunea săvârşită.
Toate acestea se vor reţine şi faţă de împrejurarea că, inculpatul este recidivist postcondamnatoriu şi anume deşi se afla după liberarea condiţionată, iar în intervalul de timp până la împlinirea duratei pedepsei anterioare, a ajuns să săvârşească o nouă faptă penală, ce face obiectul dosarului de faţă.
Aşa fiind, pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare ce reprezintă de fapt, limita minimă, nu poate fi apreciată ca excesivă, iar reducerea sancţiunii nu se justifică, în nici un mod.
Ca atare, nici motivul de recurs formulat, în subsidiar, nu poate fi primit, fiind nefondat.
În consecinţă, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V.I. împotriva deciziei penale nr. 26 din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 august 2006 la 15 iunie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3080/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3217/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
