ICCJ. Decizia nr. 3080/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3080/2007
Dosar nr. 307/32/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94/ P din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 1230/P/2006, s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul S.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de file C.E.C. fără elementele esenţiale prevăzute de lege, prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a constatat că inculpatul S.G. este arestat în altă cauză.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis ambilor inculpaţi, drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-au admis acţiunile civile formulate de părţile vătămate SC V.I. SRL Slobozia, SC Y.K.P.C. SRL Bucureşti, SC M.C. SRL Bucureşti şi în consecinţă:
Au fost obligaţi în solidar, inculpaţii S.G. şi C.M. să plătească părţii civile SC V.I. SRL Slobozia suma de 258.855 RON (2.588.551.791 lei) cu titlu de despăgubiri civile, sumă care va fi actualizată la data executării hotărârii.
A fost obligat inculpatul S.G. să plătească părţii civile suma de 6.986 RON (69.863.341 lei), cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul S.G. să plătească părţii civile SC M.C. SRL Bucureşti, suma de 34.285 RON (342.850.000 lei), cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În lunile mai 2001 – august 2001, organele de urmărire penală din judeţul Neamţ, au fost sesizate de SC V.I. SRL Slobozia, SC Y.K.P.C. SRL Bucureşti şi SC M.C. SRL Bucureşti, că inculpatul S.G. a comis împotriva lor infracţiuni de înşelăciune prin emiterea de file C.E.C. sau bilete la ordin, fără acoperire în contul bancar.
Acest lucru a fost posibil ca urmare a dobândirii de către inculpatul S.G. a calităţii de administrator al SC P. SRL Ceahlău, jud. Neamţ, în luna noiembrie 2000, când prin actul adiţional nr. 3272/2000 al Biroului Notarului Public, inculpatul a preluat societatea de la numitul F.D. din comuna Ceahlău.
Obiectul de activitate al societăţii l-a constituit comerţul cu amănuntul în magazine de specialitate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun.
Preluând societatea, inculpatul S.G. s-a prezentat la B.C.I.T. din Tg. Neamţ, unde a deschis un cont bancar, a depus specimen de semnătură şi a ridicat carnete cu file C.E.C.
Inculpatul S.G. a cumpărat societatea sus-menţionată, la iniţiativa coinculpatului C.M. din comuna Păstrăveni, jud. Neamţ, care lucra la una din firmele numitului C.S. din comuna Urecheni, jud. Neamţ, acesta din urmă fiind cumnatul inculpatului S.G.
Inculpaţii au ajuns la acest acord, pentru că amândoi lucrau la societatea administrată de C.S. şi nu erau mulţumiţi de modul cum erau plătiţi.
Inculpatul C.M. l-a asigurat pe inculpatul S.G. că se va ocupa personal de activitatea firmei, de încheierea de contracte comerciale, de aprovizionare şi de desfacerea produselor aprovizionate.
Aflând din materialele publicitare de faptul că SC V.I. SRL Slobozia, jud. Ialomiţa, comercializează produse alimentare, ca ulei, zahăr şi făină, la începutul lunii februarie 2001 inculpaţii s-au deplasat la sediul acestei societăţi, unde au discutat cu administratorul societăţii, V.G., despre achiziţionarea unor astfel de produse.
V.G. a fost de acord cu livrarea de produse alimentare cu mijloacele de transport ale societăţii, urmând ca plata să fie făcută de beneficiar cu file C.E.C. sau bilete la ordin, în termen de 7 zile de la livrare.
În perioada 7 februarie 2001 – 5 aprilie 2001, SC V.I. SRL Slobozia a livrat către SC P. SRL Ceahlău importante cantităţi de produse alimentare, care au fost preluate sau dirijate de inculpatul C.M. către diferite societăţi comerciale din Moldova, respectiv SC B. SRL Bacău, SC P.V. SRL Suceava, SC A.C. SRL Tg. Ocna şi SC F.O. SRL Tg. Neamţ.
După descărcarea mărfii, inculpatul C.M. le dădea conducătorilor auto angajaţi al SC V.I. SRL Slobozia, file C.E.C. sau bilete la ordin semnate şi ştampilate de inculpatul S.G., fără alte menţiuni, aceste documente de plată fiind completate ulterior cu sumele de încasat de către reprezentanţii societăţii furnizoare.
La începutul derulării activităţii comerciale, parte din marfa primită, a fost achitată cu file C.E.C., care au avut acoperire în bancă, însă ulterior la 14 file C.E.C. şi 4 bilete la ordin introduse la plată, au fost refuzate, din lipsă disponibil în cont.
În aceste condiţii, SC V.I. SRL Slobozia a ajuns în imposibilitate de a-şi recupera suma de 2.588.551.791 lei vechi.
Inculpatul S.G. a manifestat dezinteres privind activitatea SC P. SRL ceahlău, transferând atribuţiile sale inculpatului C.M. care nu avea calitatea de angajat al societăţii şi care a implicat societatea în relaţii comerciale prost concepute, în sensul că acesta, singur, sau prin intermediul altor persoane, a redistribuit marfa primită de la SC V.I. SRL Slobozia, către diverse societăţi comerciale, acceptând şi primind preţuri mai mici decât cele de achiziţie, prin aceasta desfăşurând activităţi păgubitoare pentru societatea administrată de inculpatul S.G.
Mai mult, în încrederea sa nemăsurată, inculpatul S.G. i-a dat la început inculpatului C.M., doar câteva file C.E.C. sau bilete la ordin pe care le-a semnat şi ştampilat, fără să le completeze, după care i-a predat acestuia, întreg carnetul cu file C.E.C. şi toate biletele la ordin, de asemenea, semnate şi ştampilate.
Din declaraţiile inculpaţilor, reiese că cel care ar fi profitat de banii rezultaţi din marfa luată de la SC V.I. SRL Slobozia, ar fi fost numitul C.S., administrator al SC F.O. SRL Urecheni.
Din adresa nr. 25484 din 9.12.2005 emisă de B.C.I.Ţ. rezultă că de la începutul lunii februarie 2001 şi până la sfârşitul lunii martie 2001, au avut loc transferuri de bani din contul SC F.O. SRL Urecheni în contul SC P. SRL Ceahlău, însă nu rezultă că SC F.O. SRL ar fi vândut marfa luată de inculpaţi către societăţi comerciale şi nici că această societate ar fi încasat bani pe respectiva marfă.
Practic, paguba şi implicit înşelăciunea, priveşte relaţiile comerciale dintre SC P. SRL Ceahlău şi SC V.I. SRL Slobozia, intermediată de cei doi inculpaţi.
Chiar dacă inculpatul S.G. a afirmat că nu a profitat de bani de pe urma vânzării mărfurilor livrate de SC V.I. SRL Slobozia şi că nu el a desfăşurat activitatea păguboasă pentru societatea furnizoare, aceste susţineri nu au relevanţă, atâta timp cât inculpatului îi incumbă întreaga răspundere pentru societatea comercială a cărui administrator era, în numele căreia a semnat şi ştampilat filele C.E.C. şi biletele la ordin.
În aceeaşi perioadă de timp, mai precis la data de 22 martie 2001, inculpatul S.G. s-a deplasat la SC Y.K.P.C. SRL Bucureşti de unde, cu factura fiscală nr. 6341024/2001 a achiziţionat recipiente din material plastic (tip PET), în valoare totală de 87.863.341 lei.
Cu chitanţa nr. BALN 9770695 din 22.03.2001, inculpatul a achitat suma de 19 milioane lei, iar pentru diferenţa de bani a eliberat fila C.E.C. seria BM-306-00027982 în valoare de 69.863.341 lei.
Această filă C.E.C. a fost introdusă în bancă pentru decontare, însă documentul a fost refuzat la plată, întrucât societatea emitentă SC P. SRL Ceahlău, intrase în incident de plată, fiind înscrisă în C.I.P., iar carnetul C.E.C. fusese retras din circulaţie, astfel că SC Y.K.P.C. SRL Bucureşti a rămas păgubită cu suma de 69.863.341 lei.
La data de 2.03.2001, inculpatul C.M. s-a deplasat la SC M.C. SRL Bucureşti, de unde, cu factura fiscală seria BACJ 1980460/2001, a achiziţionat 3960 foi tablă zincată pentru SC P. SRL Ceahlău, în valoare de 415.800.000 lei, pentru care inculpatul a lăsat o filă C.E.C. în baza căreia la scadenţă au intrat banii în contul societăţii furnizoare.
Ulterior, la data de 31.03.2001, la aceeaşi societate s-a deplasat şi inculpatul S.G. care, cu factura fiscală seria BACE 1980500/2001, a achiziţionat pentru SC P. SRL Ceahlău, 3050 foi tablă zincată în valoare de 342.850.000 lei.
Pentru achitarea mărfii, inculpatul a eliberat fila C.E.C. seria BM 3060002781 din 9.04.2001, care, fiind introdusă în bancă pentru decontare a fost refuzată pentru lipsă disponibil, societatea fiind în interdicţie bancară, motiv pentru care fila C.E.C. a fost anulată.
În aceste condiţii SC M.C. SRL Bucureşti a rămas prejudiciată cu suma de 342.850.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii S.G. şi C.M.
Inculpatul S.G. a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, motivat de faptul că lipseşte intenţia ca formă de vinovăţie cerută de latura subiectivă a acestei infracţiuni şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Inculpatul C.M. a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 336 din 7 noiembrie 2006, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate.
A reţinut că atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului sunt corect stabilite iar pedepsele aplicate respectă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.M., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10 şi 17 C. proc. pen., arătând că hotărârile (atât cea din apel, cât şi hotărârea primei instanţe) nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluţia, că instanţele nu s-au pronunţat asupra unor probe administrate şi asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să influenţeze soluţia procesului, ori încadrarea juridică dată faptei este greşită, întrucât emiterea filei cec fără acoperire s-a făcut în condiţiile în care beneficiarul plăţii ştia despre lipsa de disponibil din contul emitentului, astfel că nu este vorba de infracţiunea de înşelăciune ci de infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 58/1934.
Recursul este întemeiat, în sensul ce urmează:
Înalta Curte, analizând prima critică formulată de recurentul inculpat, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., constată că aceasta este întemeiată.
Instanţa de apel, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., „este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept".
Din practicaua deciziei de apel nu rezultă cu claritate motivele de apel invocate de inculpatul C.M., căci într-o singură frază se arată că se solicită şi rejudecarea şi reducerea pedepsei şi să se aibă în vedere împrejurările concrete ale infracţiunii.
În considerente, instanţa, sintetizând şi mai mult concluziile orale cuprinse în practica, reţine că inculpatul C.M. a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen., dar motivul nu este întemeiat întrucât prima instanţă a aplicat în mod corespunzător dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP).
Instanţa de apel şi-a încălcat obligaţia impusă de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., mai sus evocat şi nu a examinat sub nici un aspect cauza cu privire la inculpatul C.M.
Simpla afirmare „din analiza probelor depuse şi administrate în cauză rezultă că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului", cu referire doar la inculpatul S.G. şi nicidecum la inculpatul C.M. nu echivalează cu motivare.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine, ca fiind întemeiată, şi cea de-a doua critică formulată de recurent în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi.
Declaraţiile martorilor şi chiar ale inculpaţilor ridică numeroase aspecte ce au rămas neverificate şi nelămurite de ambele instanţe.
Astfel, martorul V.G., reprezentantul părţii vătămate a arătat că după refuzul la plată a primelor file cec, s-a deplasat la domiciliul inculpatului S.G., administrator, acolo purtând discuţii cu o altă persoană, C.S., despre care a avut convingerea „că este în spatele întregii afaceri, ceilalţi doi fiind doar nişte pioni ai acestuia".
În aceste condiţii, cererea de probe a inculpatului C.M., prin care acesta solicita să fie audiaţi C.S., M.A., G.N. şi G.A., aceşti martori putând confirma că toate actele de comerţ erau făcute de C.S., se impunea a fi admisă.
De asemenea, era necesar să se verifice apărarea inculpatului C.M. în sensul că a acţionat cu bună credinţă şi că nu a ştiut anterior emiterii filelor cec, că în cont nu exista provizia necesară acoperirii sumelor.
De asemenea, nu ar fi fost evaluate şi analizate facturile ce privesc livrarea mărfii după data de 6.04.2001, data primului refuz la plată.
Având în vedere că cele două cazuri de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. pen., atrag casarea cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului şi va casa în parte Decizia instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Rejudecarea îl are în vedere pe inculpatul C.M., întrucât inculpatul S.G. nu a declarat recurs, faţă de acesta hotărârea rămânând definitivă.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de apel urmează să procedeze la analiza şi administrarea probelor astfel cum s-a reţinut mai sus.
Totodată, va avea în vedere şi cel de-al treilea motiv de recurs invocat de inculpat, privind greşita încadrare juridică a faptelor (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.), care, având în vedere soluţia de casare cu trimitere, nu se mai impune a fi analizat.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 336 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează, în parte, Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul C.M. la aceeaşi instanţă.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2948/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3195/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
