ICCJ. Decizia nr. 2948/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2948/2007
Dosar nr. 24041/3/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1340/ F din 21 noiembrie 2006, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata S.N., la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani în condiţiile art. 81 – art. 82 C. pen., atrăgând atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A luat act că partea vătămată S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., art. 346 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpată la 1.049,69 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpata la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul, din analiza declaraţiilor părţii vătămate S.D., inculpatei S.N. şi martorilor S.C.A., S.R.D. a reţinut că începând din anul 2001, an în care partea vătămată şi-a pierdut locul de muncă şi a devenit şomer, armonia existentă până la acel moment în familia S. a dispărut, situaţiile de tensiune şi conflictele devenind permanente.
Aceste situaţii erau generate de conduita părţii vătămate care pe fondul consumului de alcool, în exces, devenea violent agresând-o verbal şi uneori şi fizic pe inculpată, situaţie ce rezultă din declaraţiile tuturor menţiunilor familiei S.
Pe acest fond, în ziua de 1 mai 2005 partea vătămată S.D., care în noaptea ce a precedat acestei zile consumase băuturi alcoolice a intrat brusc în dormitorul în care se odihnea inculpata şi fiul minor al acestora-martorul S.C.A., şi a început să profereze injurii la adresa acesteia. Pentru a evita un conflict cu soţul său inculpata nu a părăsit dormitorul până aproximativ în jurul orelor 12,30 ceea ce nu l-a împiedicat pe S.D. să pătrundă de mai multe ori în încăperea în care se aflau aceştia şi să le adreseze injurii.
În jurul orelor 12,30 – 13,00 după plecarea celor doi fii (martorii S.C.A. şi S.R.D.), soţii S. au rămas în apartament.
Pe fondul unei puternice tulburări, a unei stări de surescitare nervoasă indusă inculpatei de conduita din acea zi şi anterioară a părţii vătămate, inculpata i-a aplicat părţii vătămate lovituri de cuţit în partea superioară a toracelui provocându-i leziuni traumatice la nivelul toracelui drept, precum şi o plagă tăiată înţepată la nivelul braţului drept, lateral pentru care a necesitat circa 15 zile îngrijiri medicale leziunile de la nivelul toracelui punând în primejdie viaţa victimei, în sensul că în lipsa unui tratament de specialitate prompt şi eficient acestea ar fi condus în mod cert la decesul părţii vătămate (astfel cum de reţine în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală seria A 1/8554/2995).
Referitor la împrejurările esenţiale în care a fost săvârşită fapta tribunalul a reţinut declaraţiile date de partea vătămată şi inculpată în cursul urmăririi penale, declaraţii în care aceştia au arătat că inculpata se afla în bucătărie pentru a pregăti masa utilizând un cuţit de bucătărie, partea vătămată continuând să trântească uşile şi să adreseze injurii, moment în care inculpata s-a îndreptat cu cuţitul în mână către partea vătămată, aceasta retrăgându-se în sufragerie unde a căzut, inculpata aplecându-se asupra acesteia şi aplicându-i succesiv şi repetat 4 lovituri cu cuţit, trei dintre acestea localizate în partea superioară dreaptă a toracelui, iar cea de-a patra la nivelul braţului drept.
În cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată cât şi inculpata au declarat că fapta s-a petrecut în baia imobilului, inculpata spălând vasele în chiuveta din acea încăpere iar partea vătămată aflându-se în cadrul uşii şi încercând că o lovească pe inculpată, aceasta aflându-se în starea descrisă anterior l-a lovit cu cuţitul pe care tocmai îl spăla.
După săvârşirea faptei, întrucât partea vătămată sângera, inculpata a aplicat peste leziunile produse un prosop umed cu intenţia de a opri sângerarea, iar apoi i-a anunţat telefonic pe martorii S.R.D. şi V.V. cărora le-a relatat cele petrecute şi care l-au transportat pe S.D. la spital.
Declaraţiile date de soţii S. în cursul cercetării judecătoreşti cu privire la împrejurările esenţiale ale comiterii faptei au fost determinate nu de o încercare a acestora de a denatura sub acest aspect adevărul ci de conştientizarea de către partea vătămată a culpei sale majore în degradarea relaţiilor din această familie, în producerea de grave tulburări de sănătate a inculpatei şi fiului major părţilor.
Fapta inculpatei S.N., care la data de 1 mai 2005, pe fondul unei puternice tulburări şi emoţii induse de partea vătămată S.D. i-a aplicat acesteia în mod repetat şi succesiv patru lovituri de cuţit în zona superioară a corpului producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 10 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. proc. pen..
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei tribunalul a avut în vedere criterii generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite precum şi persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, obţine venituri în mod licit şi este singurul sprijin financiar al tuturor membrilor familiei sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
- nu s-a dispus confiscarea specială a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii;
- instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) C. pen.;
- instanţa fondului a pronunţat o hotărâre greşită sub aspectul individualizării pedepsei, cât şi a aplicării dispoziţiilor art. 81 – art. 82 C. pen..
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 88/ A din 7 martie 2007, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinţei pe ale nr. 1340 din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A desfiinţat în parte sentinţa şi în fond:
A majorat pedeapsa aplicată inculpatei S.N. de la 2 ani la 2 ani şi 5 luni închisoare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Nemulţumit şi de această soluţie, în termen legal, parchetul a declarat recursul de faţă, solicitând a se vedea că pedeapsa aplicată la 2 ani şi 5 luni este într-o limită nelegală prin aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., dar şi modalitatea de executare nu este corespunzătoare gravităţii faptei comise şi se impune schimbarea acesteia pentru ca inculpata să poată fi monitorizată în întreaga sa activitate să i se aplice prevederile art. 861 C. pen., în locul art. 81 C. pen.
Recursul este fondat doar pentru considerentele ce urmează.
Curtea, după examinarea probatoriului cauzei reţine că, ambele instanţe (fond şi apel) au stabilit corect, situaţia de fapt şi de asemenea, pe deplin justificat, la aprecierea pedepsei au recunoscut scuza provocării în care s-a aflat inculpata, ca circumstanţă atenuantă, datorită comportamentului jignitor al victimei (ce îi este şi soţ) faţă de ea şi deci legal, s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) şi art. 74 şi 76 alin. (2) C. pen.
Drept urmare, ca efect al recunoaşterii acestor circumstanţe atenuante şi încadrarea juridică făcută legal, de ambele instanţe, ca fiind tentativă la infracţiunea de omor calificat, coborârea cuantumului pedepsei sub limita minimă nu se putea face decât până la 2 ani şi 6 luni închisoare şi nu până la 2 ani şi 5 luni închisoare, după cum, deci nelegal au dispus primele 2 instanţe.
Apoi, se mai constată că ambele instanţe au omis, a aplica şi pedeapsa complementară deşi este o dispoziţie obligatorie potrivit textului ce încriminează fapta comisă, dar şi potrivit art. 65 alin. (2) C. pen..
Pentru aceste considerente şi numai în limita acestora, recursul declarat de parchet, urmează a fi admis, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi după casarea ambelor hotărâri se va dispune în sensul celor analizate.
Mai constată, instanţa de recurs, că cel de al 2-lea motiv de reformare solicitat de parchet şi privitor la schimbarea modalităţii de executare, respectiv prin aplicarea art. 861 C. pen., în locul art. 81 C. pen. (dispus de ambele instanţe), nu este fondat, nu-i este mai favorabil inculpatei. Se mai reţine aceasta, deoarece operaţia juridică, a individualizării pedepsei, cu privire la toate comandamentele prevăzute de art. 72 şi 52 C. pen. şi instanţele când realizează stabilirea cuantumului dar şi a modalităţii de executare, nu pot omite condiţiile concrete, în care inculpatul a comis fapta, precum şi starea de sănătate a acestuia.
Astfel, la speţă, nu numai că partea vătămată a provocat-o pe inculpată, dar aceasta era şi este suferindă psihic, afecţiune pe care victima cu atât mai mult o cunoştea şi trebuia s-o ocrotească, în calitatea sa şi de soţ.
Apoi, nu trebuie ignorat că, orice pedeapsă are ca scop şi reeducarea făptuitorului.
Ori, revenind la speţă şi în raport de starea sănătăţii inculpatei (afecţiuni psihice), suspendarea executării pedepsei, poate asigura reinserţia sa socială prin intermediul atmosferei familiare în condiţii mai optime decât, cele solicitate de către parchet, prin aplicarea art. 861 C. pen., deoarece inculpata având o fragilitate psihică, ar urma a fi expusă, unei atmosfere dintr-un colectiv cu totul necunoscut şi care nu i-ar fi favorabilă, tocmai faţă de gravitatea faptei comise.
Aşa deci, recursul declarat de parchet urmează a fi admis dar în parte, după cum s-a analizat, se va menţine suspendarea executării pedepsei dar se va modifica durata termenului de încercare.
Toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 88/ A din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimata inculpată S.N.
Casează decizie penală atacată şi sentinţa penală nr. 1340/ F din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatei S.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74, art. 76 C. pen., de la 2 ani şi 5 luni închisoare la 3 ani închisoare şi un an închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine aplicarea art. 81 C. pen.
Majorează termenul de încercare de la 4 ani la 5 ani.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 alin. (1) C. proc. pen., dispunând suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata termenului de încercare.
Face aplicarea art. 83 C. pen. şi art. 359 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3080/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
