ICCJ. Decizia nr. 3217/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3217/2007
Dosar nr. 193/64/2006
Şedinţa publică din 18 iunie 2007
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 424/ S din 27 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Braşov, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D.A., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului de la data de 12.05.2006 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată T.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Braşov.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 650 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 mai 2006 inculpatul B.D.A. a consumat băuturi alcoolice, între orele 11 – 16, în barul aflat la parterul blocului de pe strada Hărmanului din municipiul Braşov, unde locuieşte cu părinţii săi, după care a plecat să se plimbe.
În jurul orelor 18,00, în timp ce se deplasa pe strada Banatului, observând-o pe partea vătămată T.M., a abordat-o, nu tocmai politicos, solicitându-i telefonul mobil pentru a suna un prieten.
Observând că inculpatul se afla în stare de ebrietate, partea vătămată a refuzat să-i dea telefonul, însă s-a oferit să-i formeze numărul prietenului.
În timp ce partea vătămată aştepta cu telefonul la ureche ca persoana apelată să-i răspundă, inculpatul i-a smuls telefonul din mână şi a plecat pe str. Gării, traversând strada. Partea vătămată l-a urmărit pe inculpat câteva sute de metri, solicitându-i de mai multe ori să-i restituie telefonul, însă acesta l-a refuzat categoric şi, mai mult, l-a ameninţat cu bătaia.
Deoarece inculpatul are o structură solidă, atletică şi se afla în stare de ebrietate, iar în apropiere nu erau alţi trecători, partea vătămată de teamă a renunţat să-l mai urmărească, deplasându-se în Gara Braşov, unde a anunţat organele de poliţie.
Inculpatul s-a întors la domiciliu şi în acea seară de pe telefonul mobil sustras prin violenţă, având cartela Orange i-a apelat pe martorii A.B. şi C.A., consumând creditul în valoare de aproximativ 19 dolari S.U.A. Martora C.A. a confirmat pe parcursul cercetărilor că a fost sunată de către inculpat de pe telefonul mobil sustras de acesta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul B.D.A.
Parchetul a criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică, sub aspectul greşitei reţineri a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a fi tutore sau curator prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen. şi sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acestuia.
Inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, solicitând a-i fi aplicate dispoziţiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării.
Prin Decizia penală nr. 322/ Ap din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpatul B.D.A.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 424 din 27 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Braşov, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi, în consecinţă:
A fost majorată de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.D.A. pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.(1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., s-a stabilit ca, pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte, cel puţin o dată pe trimestru la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, conform programului stabilit de acesta.
- Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
- Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
- Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 12 mai 2006 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel s-a stabilit a rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Braşov a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de prima instanţă, întrucât acesta nu se justifică faţă de circumstanţele reale ale faptei şi nu corespunde scopului pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei s-a constatat că scopul acesteia poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, având în vedere comportamentul său după comiterea faptei, cât şi împrejurarea că este posibilă recuperarea sa socială, aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.D.A. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct.14 C. proc. pen., solicitând menţinerea cuantumului pedepsei stabilit de prima instanţă, iar sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă, a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale, adoptând o conduită compatibilă cu interesele societăţii.
Revenind la speţă, a proceda în sensul reducerii pedepsei, aşa cum a solicitat inculpatul B.D.A., ar însemna ca pedeapsa să nu-şi mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., anume cea a prevenţiei generale şi speciale, ceea ce evident nu este în spiritul legii.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave, ce vizează simultan atât integritatea fizică şi viaţa persoanei, cât şi bunurile acesteia.
Folosirea violenţei în scopul însuşirii unor bunuri conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe, păgubitoare şi traumatizante asupra victimei, cât şi prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetăţenilor.
Infracţiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social, reflectat chiar şi prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor.
În atari condiţii, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei.
De altfel, instanţele de fond şi apel au dat dovadă de maximum de clemenţă, recunoscându-i inculpatului circumstanţe atenuante personale, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Cererea inculpatului de a i se aplica dispoziţiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, este de asemenea nefondată.
Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel, faţă de împrejurările concrete ale comiterii faptei (inculpatul a acţionat profitând de faptul că structura sa atletică îi va produce temeri părţii vătămate, care se afla singură pe stradă la ora respectivă) a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere, pentru a se verifica periodic respectarea de către inculpat a măsurilor la care a fost obligat şi dacă prezintă reale perspective de integrare socială.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.A. împotriva deciziei penale nr. 322/ Ap din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.A. împotriva deciziei penale nr. 322/ Ap din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 3195/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3226/2007. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
---|