ICCJ. Decizia nr. 281/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 281/2007
Dosar nr. 3188/44/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 215 din 19 mai 2006 a Tribunalului Brăila, secţia penală, s-au dispus următoarele:
1) În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul D.P., la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an.
În baza art. 33 – art. 35 C. pen, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen..
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a consecinţelor ce decurg din aceasta, precum şi a măsurilor de supraveghere la care trebuie să se supună, respectiv: a) să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Brăila;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
2) În baza art. 328 C. pen., a condamnat pe inculpata A.A. la 6 luni închisoare.
Conform art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni calculat conform art. 82 C.pen.
În baza art. 329 alin. (4) cu referire la art. 118 lit. d) C.pen., a confiscat de la inculpatul D.P. suma de 12.400 Euro, echivalent în lei la data executării.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C.civ., a obligat inculpatul D.P. la 40.000.000 lei (ROL) despăgubiri pentru daune morale către partea vătămată M.V.
Inculpaţii au fost, fiecare, obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Numita M.V. îl cunoştea pe inculpatul D.P. de circa 5 ani. în luna martie 2003, aceasta şi inculpatul D.P. sau reîntâlnit după o perioadă de timp, iar relaţiile dintre ei au devenit mai apropiate.
Inculpatul D.P., cunoscând că M.V. nu are loc de muncă şi posibilităţi materiale să se întreţină, i-a propus acesteia să meargă în Suedia unde vor găsi locuri de muncă.
În aceeaşi perioadă, inculpatul D.P. şi martorul E.E., au hotărât să meargă împreună în Suedia unde să muncească.
Cu ocazia discuţiilor purtate cu inculpatul D.P., martorul E.E. a aflat că, împreună cu ei în Suedia, vor merge şi două fete şi anume M.V. şi A.A., acestea dorind să muncească în străinătate.
Despre plecarea numitei M.V. în Suedia, cunoşteau părinţii acesteia, martorii M.I. si M.E., care iniţial s-au opus plecării fiicei lor, dar ulterior au fost de acord, aceasta în urma discuţiilor purtate cu inculpatul D.P. care îi vizita destul de des la locuinţa lor.
Întrucât M.V. nu avea paşaport turistic, şi nici posibilităţi materiale să achite taxele aferente eliberării acestuia, inculpatul D.P. i-a spus acesteia că va suporta el toate cheltuielile în acest sens, lucru pe care l-a şi făcut.
Despre acest aspect au avut cunoştinţă martorii M.I. şi M.E., care au fost de acord ca fiica lor să plece cu D.P. având în vedere relaţia apropiată dintre aceştia. Sumele de bani avansate de inculpatul D.P. urmau să fie restituite de M.V., în Suedia, din banii rezultaţi din munca prestată.
După obţinerea paşaportului, la data de 14 iulie 2003, M.V. împreună cu inculpatul D.P., fiind însoţiţi de E.E. si A.A., s-au deplasat la Bucureşti cu un autoturism condus de martorul P.G. De la Bucureşti, cele 4 persoane urmau să se îmbarce într-un autocar cu destinaţia Suedia.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.V., până la acea dată nu a cunoscut că E.E. şi A.A. îi vor însoţi în Suedia, dar a aflat de la inculpatul D.P. că şi aceştia doresc să-şi găsească loc de muncă în străinătate.
Biletele de călătorie cu destinaţia Suedia, pentru inculpata A.A. şi victima M.V., au fost plătite de către inculpatul D.P.. Potrivit declaraţiei lui E.E., acesta a aflat de la D.P. că M.V. şi A.A. se deplasează în străinătate pentru a munci. Martorul E.E. nu cunoaştea nimic referitor la modul cum a obţinut M.V. paşaportul şi, totodată, cine a achitat contravaloarea biletelor de călătorie a celor două fete până în Suedia.
De la Bucureşti, D.P., E.E., partea vătămată M.V. şi A.A. s-au îmbarcat într-un autocar aparţinând R.C.A. B. SRL România cu destinaţia Stockholm-Suedia.
Ajunşi în Suedia, D.P. şi E.E., precum şi cele două fete, M.V. şi A.A., s-au cazat la un hotel unde au stat 4 zile, timp în care inculpatul D.P. şi-a achiziţionat un autoturism. în intervalul de 4 zile, inculpatul D.P. i-a spus părţii vătămate M.V. că nu a găsit nici un loc de muncă, motiv pentru care se vor întoarce în România.
Cu autoturismul achiziţionat, cei 4 au părăsit Suedia, iar când au ajuns în Franţa, inculpatul D.P. Ie-a spus lui M.V. şi A.A. că vor merge în Spania pentru a practica prostituţia. Auzind acestea, M.V. s-a opus, dar A.A. a fost de acord cu propunerea făcută de inculpatul D.P.
Pentru faptul că M.V. a refuzat propunerea inculpatului D.P., acesta a lovit-o, după care a abandonat-o pe o autostradă. La interval de circa o oră, inculpatul D.P. s-a întors şi a luat-o pe M.V., după care şi-au continuat deplasarea către Spania.
De precizat că M.V. nu avea nici o sumă de bani asupra sa, iar paşaportul se afla la inculpatul D.P. încă de la plecarea lor din România.
Ajunşi în Spania, M.V. şi A.A. au fost cazate la clubul Acropolis din oraşul Bilbao, iar D.P. şi E.E. s-au cazat la un alt hotel. Cu această ocazie inculpatul D.P. Ie-a spus lui M.V. şi A.A. că vor practica prostituţia în fiecare noapte de la ora 18,00 la ora 6,00.
În fiecare dimineaţă, M.V. şi A.A. ridicau de la recepţia clubului sumele de bani care le reveneau din practicarea prostituţiei pentru seara precedentă. Din sumele de bani încasate, M.V. şi A.A. îşi cumpărau hrana necesară. Apoi, în aceeaşi zi, A.A., după ce primea bani de la M.V., se întâlnea în apropierea clubului, într-o parcare, cu inculpatul D.P. căruia îi dădea banii obţinuţi din practicarea prostituţiei în seara precedentă.
În câteva rânduri, M.V. s-a întâlnit în parcarea din apropierea clubului cu inculpatul D.P., ocazie cu care aceasta a fost lovită de inculpat şi, totodată, ameninţată şi obligată să practice prostituţia pentru a-şi achita sumele de bani datorate faţă de el. Ca să o determine pe M.V. să practice prostituţia, inculpatul D.P. i-a promis că, după ce vor fi achitate datoriile, îi va da şi ei o sumă de bani, fapt acceptat de victimă întrucât avea nevoie de bani pentru a se întoarce în România.
În acest timp, paşaportul victimei M.V. se afla la inculpatul D.P. Potrivit declaraţiei victimei M.V., relaţiile dintre ea şi A.A. erau bune, aceasta fiind de acord de la bun început să practice prostituţia.
Cu privire la E.E., victima M.V. a arătat că, la interval de o săptămână după ce au ajuns în Spania, acesta s-a întors în România. Victima M.V. a menţionat faptul că, în tot timpul cât a fost în prezenţa lui E.E. până la plecarea lui din Spania, acesta a fost un simplu însoţitor, fără să aibă vreo implicare în activitatea inculpatului D.P., faţă de ea şi A.A.
După circa 2 săptămâni de practicare a prostituţiei, sub ameninţarea şi violenţele inculpatului D.P., victima M.V. a telefonat la Poliţia din oraşul Bilbao, profitând de neatenţia numitei A.A. care era în permanenţă cu ea. Imediat, poliţiştii s-au prezentat la club unde au luat-o şi condus-o pe victima M.V. la sediul poliţiei unde aceasta a formulat plângere împotriva inculpatului D.P. şi a inculpatei A.A. În urma plângerii formulate, victima M.V. a fost audiată de Judecătoria de instrucţie nr. 5 Bilbao-Spania, iar împotriva inculpatului D.P. şi a inculpatei A.A. s-a dispus măsura arestării preventive pentru delictul de privare de libertate sexuală. Apoi, s-a acordat eliberarea provizorie a lui D.P. şi A.A. cu obligaţia de a se prezenta la Judecătorie în zilele de 6 si 20 ale fiecărei luni şi ori de câte ori sunt chemaţi.
Referitor la latura civilă, instanţa de fond a constatat că, fată de împrejurările şi consecinţele săvârşirii faptelor de către inculpatul D.P., se impune acordarea de despăgubiri pentru daune morale către partea vătămată. La stabilirea sumei a avut în vedere să se realizeze o justă reparaţie în raport cu suferinţa produsă părţii vătămate, precum şi cu modul în care i-a fost prejudiciată imaginea în rândul colectivităţii, ţinându-se cont, totodată, de caracterul reparatoriu, de dezdăunare, şi nu de îmbogăţire a părţii vătămate.
Totodată, prima instanţă a avut în vedere şi faptul că prin sentinţa penală nr. 99/2004 (în primul ciclu procesual) inculpatul a fost obligat la 40.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea vătămată, sentinţă împotriva căreia partea vătămată nu a formulat apel, considerând suma îndestulătoare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul D.P. şi partea vătămată M.V.
Prin Decizia penală nr. 244/ A din 03 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respins, ca tardiv, apelul inculpatului şi ca nefondat apelul părţii vătămate.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat prezentul recurs numai partea vătămată.
În motivele scrise de recurs, făcând menţiunea că solicită judecata în lipsă, partea vătămată a criticat hotărârile judecătoreşti sub aspectul pedepsei aplicată inculpatului D.P. (considerată prea mică în raport cu pericolul social concret al infracţiunilor) şi sub aspectul cuantumului sumei acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale (apreciat ca redus în raport de consecinţele faptelor asupra sa).
Motivele de recurs pot fi examinate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi pct. 171 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Rejudecarea în primă instanţă a cauzei s-a făcut în urma admiterii apelurilor declarate de inculpatul D.P. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila (Decizia penală nr. 529/ A din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi prin care a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila).
Partea vătămată M.V. nu a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila, ceea ce presupune că a fost de acord cu modul de soluţionare a cauzei sub ambele laturi: latura penală şi latura civilă.
Or, sub aspectul laturii penale, rejudecând cauza în urma admiterii apelului Ministerului Public, instanţa de fond a agravat situaţia inculpatului (printre altele, acesta fiind condamnat şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 C.pen., şi aplicându-se modalitatea de individualizare a executării prevăzută de art. 861 C.pen., în loc de cea iniţială, prevăzută de art. 81 C. pen.).
Având în vedere caracterul disponibil al acţiunii civile, şi reţinând că partea vătămată-parte civilă M.V. nu a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila, instanţa de rejudecare corect a obligat inculpatul la plata către aceasta a aceleiaşi sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru daune morale (40 milioane lei vechi).
În consecinţă, ambele hotărâri recurate de partea vătămată, parte civilă sunt legale şi temeinice, prima instanţă şi instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor procesual-penale cu incidenţă în rejudecarea cauzei, a principiului disponibilităţii procesuale şi a principiului disponibilităţii acţiunii civile în procesul penal.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi, respectiv, art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul şi va obliga recurenta parte vătămată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată M.V. împotriva deciziei penale nr. 244/ A din 3 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2007. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 2948/2007. Penal → |
|---|
