ICCJ. Decizia nr. 3245/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3245/2007
Dosar nr. 504/63/2007
Şedinţa publică din 18 iunie 2007
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5583 din 30 noiembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 3600/P/2006, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul Ş.I., împotriva rezoluţiei cu nr. 1137/VIII/1/2005, dată la 23 iunie 2005 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
A fost menţinută rezoluţia atacată şi a fost obligat petiţionarul la plata sumei de 20 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul Ş.I., care i-a fost respins, ca tardiv introdus, prin Decizia penală nr. 77 din 26 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 504/63/2007.
Împotriva acestei din urmă decizii petiţionarul Ş.I. a formulat un nou recurs, care i-a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 202 din 9 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, în dosarul nr. 504/63/2007.
La data de 3 aprilie 2007, petiţionarul ş.I. a declarat un nou recurs împotriva deciziei penale nr. 202 din 9 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Recursul declarat de petiţionar este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.
Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
În raport de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., hotărârile pronunţate în cazul plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se atacă, în baza alin. (1)0 din acest text de lege, o singură dată cu recurs.
Totodată art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În cauză Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu un nou recurs declarat de petiţionarul Şerb Ioan împotriva deciziei penale nr. 202 din 9 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, deşi cauza a fost soluţionată definitiv, cu autoritate de lucru judecat, prin Decizia penală nr. 77 din 26 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj (ataşată prezentei cauze).
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 3851 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul Ş.I.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul Ş.I. împotriva deciziei penale nr. 202 din 9 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3216/2007. Penal. Extrădare activă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3370/2007. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
