ICCJ. Decizia nr. 3379/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3379/2007
Dosar nr. 22574/3/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1485 din 21 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat, între alţii, pe inculpatul S.D.C., prin schimbarea încadrării juridice, la:
- 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea timp de 4 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 lit. c) şi a art. 76 lit. a) C. pen., precum şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000. Revocându-se, în baza art. 61 C. pen., beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 735 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Sectorului 5 – Bucureşti, s-a dispus contopirea restului de 377 zile închisoare, rămas neexecutat din acea pedeapsă, cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, urmând să execute această pedeapsă;
- 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută în art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi a art. 76 lit. d) C. pen., precum şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000. Revocându-se şi în acest caz, în baza art. 61 din C. pen., beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 735 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Sectorului 5 – Bucureşti, s-a dispus contopirea restului de 377 zile închisoare, rămas neexecutat din acea pedeapsă, cu pedeapsa de 10 luni închisoare, urmând să fie executată pedeapsa de 377 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, precum şi interzicerea timp de 4 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost dedusă, din pedeapsă, durata arestării preventive a acestui inculpat, cu începere de la 5 mai 2004 până la data pronunţării sentinţei.
S-a reţinut că inculpatul S.D.C., consumator de droguri, a deţinut, în mod repetat, diverse cantităţi de droguri în vederea consumului propriu.
Acelaşi inculpat a participat, în cursul anului 2004, la mai multe petreceri ce s-au ţinut în locuinţele altor inculpaţi din dosar, cu care ocazie s-a consumat cannabis şi ecstasy.
Ulterior, inculpatul S.D.C. a oferit în mod gratuit, pentru consum propriu, câte un comprimat ecstasy coinculpaţilor K.T.N. şi B.K.R.
Acelaşi inculpat a procurat, deţinut şi vândut ori oferit în mod gratuit, în cursul anului 2003, precum şi în perioada ianuarie – 15 martie 2004, droguri de risc şi de mare risc, între care cannabis, comprimate MDMA – ecstasy, cocaină, LSD, Ketanină, la mai mulţi coinculpaţi şi altor persoane.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi o parte dintre inculpaţi, între care şi S.D.C.
Prin Decizia penală nr. 788 din 16 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de procuror, care nu l-a vizat şi pe inculpatul S.D.C., de asemenea, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B.K.R., Şt.E.P.B., C.M., M.D., L.S., R.F. şi K.T.N., iar ca urmare s-a dispus desfiinţarea în parte şi modificarea sentinţei cu privire la aceşti inculpaţi, precum şi casarea sentinţei cu privire la intimaţii inculpaţi L.A. şi S.G., achitaţi de prima instanţă, aceştia fiind condamnaţi în apel.
Tot prin această decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.D.C. şi P.Z.R.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi inculpaţii B.K.R., C.M., K.T.N., L.S., L.A., P.Z.R. şi Şt.E.P.B.
Aşa cum s-a arătat, prin încheierea din 22 iunie s-a dispus judecarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti numai referitor la inculpatul S.D.C., disjungându-se atât judecarea acestui recurs cu privire la ceilalţi inculpaţi, cât şi judecarea recursurilor declarate de inculpaţii sus-menţionaţi, fixându-se termen pentru soluţionarea lor la data de 14 septembrie 2007.
Examinându-se, în aceste limite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, se constată că motivul invocat cu privire la intimatul inculpat S.D.C. este bazat pe cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
În dezvoltarea acestui motiv, formulat în sensul că „instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului", se susţine că această instanţă, omiţând să se pronunţe asupra declaraţiei de retragere a apelului formulată de inculpatul S.D.C. la termenul de judecată din 5 iulie 2006, a procedat în mod greşit la examinarea lui şi l-a respins ca nefondat.
S-a mai relevat, în dezvoltarea motivului menţionat, că instanţa de apel nu era îndreptăţită decât să ia act de poziţia exprimată de inculpatul S.D.C. cu privire la apelul ce l-a formulat, iar numai în cazul în care s-ar fi impus desfiinţarea sentinţei, referitor la acest inculpat, prin extinderea efectelor celorlalte apeluri declarate, ar fi putut să procedeze la analizarea situaţiei sale pe fond.
Recursul declarat de procuror cu privire la inculpatul S.D.C. nu este fondat.
În adevăr, din cuprinsul încheierii, de la data de 5 iulie 2006, rezultă că inculpatul S.D.C. a solicitat personal să se ia act că îşi retrage apelul, iar în urma concluziilor puse, în această privinţă, de reprezentantul Ministerului Public, instanţa a luat act de faptul că inculpatul respectiv S.D.C. şi-a retras apelul.
Instanţa de apel, cu prilejul dezbaterilor pe fond, astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate, a ignorat manifestarea de voinţă exprimată de inculpatul S.D.C. şi i-a acordat cuvântul în susţinerea apelului, acesta solicitând redozarea pedepsei.
Aşa cum s-a arătat, instanţa de apel a respins prin Decizia recurată apelul inculpatului S.D.C.
Procedând astfel, instanţa de apel a pronunţat o decizie nelegală sub acest aspect, întrucât a încălcat prevederile art. 368 şi art. 369 C. proc. pen., din interpretarea cărora rezultă că părţile nu pot reveni asupra declaraţiei de retragere, singura revenire permisă de lege fiind asupra renunţării la apel [(art. 368 alin. (2) C. proc. pen.)].
Înalta Curte constată că, deşi parchetul a invocat drept caz de casare prevederile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., nu ne aflăm în această situaţie, deoarece instanţa de apel nu a omis să se pronunţe asupra unei cereri ci a admis revenirea asupra declaraţiei de retragere a apelului, pronunţând astfel o hotărâre contrară legii sub acest aspect.
Constatând întemeiată critica de nelegalitate, Înalta Curte apreciază însă, că aceasta nu poate fi invocată în cadrul niciunuia dintre motivele de recurs expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Anterior modificărilor legislative prin Legea nr. 356/2006, critica ar fi putut fi invocată în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171, dar la momentul pronunţării deciziei în apel acesta era deja abrogat, conform actului normativ sus-menţionat.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 788 din 16 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu privire la intimatul inculpat S.D.C.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 mai 2004 la 22 iunie 2007.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3247/2007. Penal → |
|---|
