ICCJ. Decizia nr. 425/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 425/2007
Dosar nr. 2497/44/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 28 martie 2006, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul M.C., la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În cauză s-au aplicat dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi e) şi art. 71 C. pen.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă S.C. privind acordarea de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 26 noiembrie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I.A.C., T.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., prin acelaşi act de sesizare dispunându-se disjungerea cauzei cu privire la inculpatul M.C. pentru finalizarea cercetărilor.
Urmare probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, în forma prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., reţinându-se că această infracţiune s-a consumat în următoarele circumstanţe:
În seara zilei de 30 iulie 2004, inculpatul M.C. împreună cu I.A.C., T.M., B.R. şi S.I. s-au deplasat în comuna Nămoloasa, judeţul Galaţi, cu un autoturism la o discotecă-bar, autoturismul fiind condus de inculpatul M.C.
Cei cinci tineri, inclusiv inculpatul din prezenta cauză, au rămas la discotecă până după miezul nopţii, după care au hotărât să plece cu autoturismul spre domiciliul lor din comuna Lieşti.
La ieşirea din comuna Nămoloasa, judeţul Galaţi, făptuitorul T.M. a observat o bicicletă condusă de partea vătămată S.C., iar pe bicicletă se afla o drujbă (fierăstrău mecanic) şi a solicitat conducătorului auto, respectiv inculpatului M.C., să oprească autoturismul.
Inculpatul M.C. s-a conformat, a oprit autoturismul, după care a stins şi farurile autoturismului.
Făptuitorii T.M. şi I.A. au coborât din autoturism, s-au apropiat de partea vătămată S.C., au lovit-o cu pumnii şi picioarele, după care T.M. i-a luat drujba.
Drujba a fost urcată în autoturism după care s-au urcat şi cei doi făptuitori, iar inculpatul M.C. a pornit autoturismul şi cu toţii au plecat spre comuna Lieşti.
Inculpatul M.C., deşi a observat drujba în autoturism, nu a cerut nicio explicaţie celor doi făptuitori, nu s-a întrebat de ce au sustras drujba de la partea vătămată.
În comuna Lieşti făptuitorul I.A.C. a vândut drujba cu suma de 4,5 milioane lei vechi martorului de bună credinţă G.D., dar după câteva zile drujba a fost recuperată de organele de poliţie şi restituită părţii vătămate.
În faza de urmărire penală partea vătămată S.C. a precizat că şi-a recuperat bunul şi nu se mai constituie parte civilă în cauză.
Pe rolul Tribunalului Galaţi, prezenta cauză a fost înregistrată la nr. 703/ P din 6 aprilie 2005.
Inculpatul M.C. nu a putut fi audiat în faţa instanţei de judecată deoarece era plecat în Italia la muncă.
Prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului M.C., de a ajuta pe făptuitorii I.A.C. şi T.M. să o deposedeze pe partea vătămată S.C. de o drujbă, prin folosirea violenţei, este dovedită prin coroborarea declaraţiilor părţii vătămate, cu declaraţiile făptuitorilor, precum şi cu declaraţiile martorilor B.R. şi S.I.
Aşa fiind, a fost înlăturată, ca nefondată, apărarea inculpatului în sensul că nu a avut o contribuţie la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi că s-ar impune achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului M.C., săvârşită în modalitatea şi împrejurările mai sus arătate, constituie complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 cu referire la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale şi se bucură de respect şi consideraţie în familie şi societate, prima instanţă a apreciat că în favoarea acestuia pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 74 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.C.
Prin motivele de apel, apărătorul ales al inculpatului a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală, susţinând că inculpatul nu a participat în nici un fel la săvârşirea de către ceilalţi făptuitori, a infracţiunii de tâlhărie, astfel că se impune achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, apărătorul ales al inculpatului a invocat nelegala încadrare juridică a faptei, susţinând că în sarcina acestuia ar putea fi reţinută doar infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., infracţiune pentru care s-ar impune aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă, cu suspendarea condiţionată a executării.
Instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 238/ A din 28 septembrie 2006, a admis calea de atac, a desfiinţat în parte sentinţa, numai sub aspectul pedepsei pe care a redus-o la 3 ani închisoare.
Făcând în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), instanţa a dispus suspendarea condiţionată a acesteia pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi au fost înlăturate dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) şi art. 71 C. pen.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În motivarea deciziei, instanţa de control judiciar a arătat că aspectele pozitive, ce caracterizează persoana inculpatului, fără antecedente penale, cu o bună conduită anterior săvârşirii infracţiunii, formează convingerea că participarea sa a fost accidentală, scopul pedepsei aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi atins şi fără executarea acesteia, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006.
În termen legal, împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de apel, ca netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepsei şi modalităţii de executare, invocându-se drept caz de casare dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, se apreciază că modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, natura relaţiilor sociale încălcate, atitudinea inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale, sunt împrejurări care conduc la concluzia că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea ei în regim de detenţie.
Trecând la soluţionarea recursului, în raport de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată critica formulată, pentru următoarele considerente:
Atât instanţa de fond cât şi cea de control judiciar, a dat o corectă interpretare probatoriului administrat în cursul procesului penal, stabilind o situaţie de fapt în acord cu realitatea desfăşurării activităţii materiale ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la tâlhărie în forma prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., săvârşită de inculpat.
Acesta, în baza unei înţelegeri intervenită spontan a ajutat material pe ceilalţi inculpaţi autori ai acestei infracţiuni asigurând transportul acestora şi a bunului sustras prin violenţe, până în comuna Lieşti, jud. Galaţi.
Pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat potrivit art. 81 C. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, a fost individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare prin evaluarea tuturor criteriilor legale aşa cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Participaţia inculpatului, limitată doar la transportarea autorilor infracţiunii şi a bunului sustras, cu propriul său autoturism, conjugată cu datele care caracterizează persoana acestuia, lipsit de antecedente penale, cu o bună conduită anterior faptei, sunt împrejurări cărora instanţa le-a dat o corectă semnificaţie juridică, dimensionând just cuantumul acesteia, dispunând suspendarea condiţionată, modalitate de executare permisă de dispoziţiile art. 81.
Cum la examinarea din oficiu, nu se constată alte cazuri de casare, care să justifice reformarea hotărârii, recursul parchetului va fi respins ca nefondat potrivit dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 238/ A din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe intimatul inculpat M.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 37/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3469/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
