ICCJ. Decizia nr. 3469/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3469/2007
Dosar nr. 5238/36/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 431/P/2001, din 26 martie 2001, Parchetul Militar Teritorial Constanţa a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de cpt. P.V., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 266 alin. (3) C. proc. pen.
Organele de urmărire penală fuseseră sesizate de petiţionarul F.G., care a învederat faptul că ofiţerul de poliţie P.V., efectuând acte de cercetare penală în dosarul nr. 330/P/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a făcut menţiuni false în două declaraţii luate martorului E.L., la datele de 22 şi 25 martie 1999.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată, de conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial – Bucureşti, prin rezoluţia nr. 1870/P/2000, din 18 mai 2004.
Împotriva ambelor rezoluţii, petiţionarul F.G. a formulat plângere la conducerea Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin ordonanţa nr. 495/2005 din 26 ianuarie 2005 a respins plângerea, menţionând în parte rezoluţia nr. 1870/P/2000, din 18 mai 2004 a prim procurorului militar adj. al Parchetului Militar Teritorial, respectiv partea referitoare la soluţia dispusă în dosarul nr. 431/P/2001.
Prin sentinţa penală nr. 96 din 22 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 56/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, a fost admisă plângerea petiţionarului F.G. şi în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) şi desfiinţată rezoluţia nr. 1870/P/2000 din 18 mai 2004 privind dispoziţiile referitoare la rezoluţia nr. 431/P/2001 şi s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi făptuitorul cpt. P.V. au fost admise prin Decizia penală nr. 15 din 21 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 11/2006 al Curţii Militare de Apel şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât aceasta a omis să se pronunţe asupra fondului cauzei, respectiv plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 431/P/2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.
Prin sentinţa penală nr. 59 din 23 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 80/2006, Tribunalul Militar Teritorial a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petiţionarul F.G. în favoarea Tribunalului Constanţa, care, prin sentinţa penală nr. 391 din 25 septembrie 2006, a admis excepţia de necompetenţă, după calitatea persoanei şi în temeiul art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 39 C. proc. pen., precum şi art. 642 şi art. 73 din Legea nr. 360/2001 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Prin sentinţa penală nr. 12/ P din 30 ianuarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 5238/36/2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea, a desfiinţat rezoluţia nr. 431/P/2001 din 26 martie 2001 a Parchetului Militar Teritorial Bucureşti şi a dispus trimiterea cauzei la procuror (fără a indica unitatea de parchet) în vederea urmăririi penale faţă de făptuitorul P.V., stabilind probele ce urmează a fi administrate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa solicitând casarea sentinţei şi în rejudecare să se constate că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la excepţiile ridicate şi că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia atacată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare.
Totodată, parchetul a susţinut că plângerea a fost greşit admisă în condiţiile în care din probe nu rezultă săvârşirea celor două fapte reclamate şi că de fapt în cauză a intervenit şi prescripţia specială, astfel încât nu se mai poate dispune începerea urmăririi penale.
Apărătorul făptuitorului - recurent P.V. a solicitat, la rândul său casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se pronunţa cu privire la cele două excepţii invocate şi să se constate totodată că faptele imputate clientului său sunt prescrise.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Criticile parchetului şi ale recurentului făptuitor cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale pentru părţi sunt justificate.
Astfel, la termenul din 8 decembrie 2006, avocatul ales al făptuitorului recurent P.V. a invocat excepţia tardivităţii introducerii plângerii de către petiţionarul F.G. cât şi excepţia autorităţii de lucru judecat, depunând acte în susţinerea acestora.
Cu toate acestea, instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la cele două cereri esenţiale pentru făptuitor, de natură să-i garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului.
Procedând astfel, instanţa de fond a adus atingere dreptului la apărare al făptuitorului P.V., soluţia procesului putând fi alta dacă s-ar fi verificat cele două aspecte invocate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi făptuitorul P.V., va casa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa, pentru a se pronunţa cu privire la cele două excepţii invocate.
Totodată, instanţa de fond va verifica celelalte aspecte invocate în cele două recursuri, inclusiv cel privind intervenirea prescripţiei speciale.
Se vor menţine actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la 12 ianuarie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de făptuitorul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 12/ P din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Menţine actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la 12 ianuarie 2007.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 425/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 342/2007. Penal → |
|---|
