ICCJ. Decizia nr. 460/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 460/2007
Dosar nr. 4265/45/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 375 din 5 iunie 2006, Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 47/2006, a condamnat pe inculpaţii:
1. B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
2. A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
3. D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 (trei) ani, perioadă ce constituie pentru inculpat termenul de încercare calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 110 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 1101 C. pen., a dispus pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iaşi.
A dispus ca, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, inculpatul minor să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.:
- să se prezinte, la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iaşi, ca organ desemnat de instanţă pentru supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă, precum şi modalităţile de petrecere a timpului liber.
A dispus respectarea de către inculpatul minor, pe durata termenului de încercare şi după împlinirea vârstei de 18 ani, a următoarelor obligaţii prevăzute de art. 863 C. pen.: să desfăşoare sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare şi să participe la programele educative şi de terapie comportamentală, derulate de organul de supraveghere.
S-a atras atenţia inculpatului minor a dispoziţiilor art. 1101 alin. (3) C. pen., referitor la consecinţele neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 863 C. pen.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 şi art. 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpaţii B.I., A.C. şi D.C., ultimul în solidar şi cu părţile responsabile civilmente D.M. şi D.V., cu acelaşi domiciliu ca al minorului, să plătească părţii civile M.I., cu domiciliul în sat/com. Tudora, jud. Botoşani, suma de 470.000 lei ROL, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:
- inculpaţii B.I. şi A.C., fiecare, câte o sumă de 400 lei RON, din care 100 lei RON reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu ş.
- inculpatul D.C., ultimul în solidar şi cu părţile responsabile civilmente D.M. şi D.V., suma de 440 lei RON, din care 140 lei RON reprezintă onorariu avocat oficiu, onorariile urmând a fi avansate Baroului de Avocaţi Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, că în seara zilei de 30 ianuarie 2005, partea vătămată M.M. se afla în localitatea Plugari, satul Boroşoaia, jud. Iaşi, în vizită la un coleg deserviciu pe nume D.G., iar în jurul orelor 02,00, a mers la barul SC M. SRL din sat, sperând că îşi va găsi colegii de serviciu acolo. În bar, partea vătămată nu s-a întâlnit cu colegii săi, ci cu inculpaţii B.I., A.C. şi D.C. În aceste împrejurări partea vătămată şi-a comandat 50 gr. de băutură şi, în timp ce-şi consuma băutura, a intrat în vorbă cu inculpaţii iar după circa 30 de minute partea vătămată a părăsit barul.
Inculpaţii cât au discutat cu partea vătămată, au observat că aceasta avea asupra sa bani şi telefon mobil marca Nokia 6110. După ce partea vătămată a părăsit barul, inculpatul B.I. a propus celorlalţi doi să o urmărească pe partea vătămată, după care să o atace şi să-i sustragă banii şi telefonul mobil.
Inculpaţii imediat cu pornit în urmărirea părţii vătămate, pe care au ajuns-o din urmă în apropierea locuinţei lui D.G., unde era găzduit.
Acolo, inculpatul A.C. a strigat-o pe partea vătămată determinând-o pe aceasta să vină spre dânsul. În momentul când partea vătămată s-a apropiat de grupul inculpaţilor, inculpatul B.I. a început să o lovească cu pumnii şi picioarele până au doborât-o la pământ, apoi a imobilizat partea vătămată, iar inculpaţii A.C. şi D.C. i-au sustras acesteia telefonul mobil marca Nokia6110 (pe care-l ţinea în buzunarul din partea stânga, faţă a pantalonilor) şi respectiv, portofelul, banii şi biletele de transport.
Inculpaţii au sustras din portofel sumele de 50 Euro (bancnotă ce a rămas la inculpatul B.I. pentru a o schimba) şi 300.000 lei, sumă pe care a împărţit-o între ei.
Cartela telefonică mobil şi biletul de transport al părţii vătămate au rămas la B.I., iar inculpatul A.C. şi-a oprit telefonul mobil al părţii vătămate.
Doua zi partea vătămată M.M. şi martorul D.G. au mers acasă la inculpatul A.C. unde au găsit telefonul mobil fără cartelă. Ulterior, inculpaţii B.I., A.C. şi D.C. l-au trimis pe martorul M.I.L. acasă la numitul D.C., unde se afla partea vătămată, ca să restituie suma de 300.000 lei, cartela telefonică şi bancnota de 50 Euro.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat apel inculpatul A.C., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei modalităţi de executare a pedepsei aplicate prin privare de libertate, susţinând că în raport de circumstanţele sale personale şi de modificările legislative care îi sunt favorabile se impunea suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat constatând, că în urma unei analize în concret a criteriilor de individualizare impuse de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin raportare la ansamblul faptic şi la persoana inculpatului apelant prima instanţă a manifestat clemenţă, recunoscând în favoarea sa circumstanţe atenuante care au permis dozarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., faţă de pericolul social al infracţiunii rezultat din modalitatea de comitere a faptei, de către inculpat împreună cu un minor, s-a apreciat ca fiind pe deplin justificată hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b), c), şi e) C. pen., stabilindu-se că numai executarea efectivă a pedepsei este în măsură să asigure finalitatea sancţiunii penale astfel cum a fost prevăzută, de legiuitor.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpatul A.C. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă motivul invocat şi în apel, respectiv greşita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul modalităţii de executare şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei susţinând că circumstanţele sale personale justifică o astfel de opţiune din partea instanţei.
Recursul nu este întemeiat.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o creată apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului acordând, deopotrivă, semnificaţia cuvenită atât pericolului social al faptei reţinute în sarcina acestuia cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o conduită sinceră ajutând în acest fel la aflarea adevărului, este infractor primar, iar anterior a avut o comportare corectă, ceea ce a determinat instanţele ca în mod justificat să recunoască în favoarea acestuia circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74C. pen.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte constată, că în mod corect instanţele au apreciat că scopul pedepsei astfel cum a fost prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., nu poate fi atins în ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat decât prin privarea de libertate a acestuia, dispoziţiile art. 81 C. pen., nefiind aplicabile în speţă.
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 297 din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2007 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 429/2007. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4688/2007. Penal → |
|---|
