ICCJ. Decizia nr. 3821/2007. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3821/2007
Dosar nr. 7096/1/2007
Şedinţa publică din 5 august 2007
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 4 august 2007, pronunţată în dosarul nr. 5673/2/2007 (1967/2007), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii formulată de persoanele extrădabile A.G.T.M. şi M.G.L.F.
Prin aceeaşi încheiere, în baza art. 45 din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost prelungită măsura arestării provizorii a celor două persoane extrădabile M.G.L.F. şi A.G.T.M. pe o durată de 30 de zile, de la 6 august 2007 la 4 septembrie 2007 inclusiv.
Instanţa a constatat că, la data de 3 august 2007, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sesizarea Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind solicitarea autorităţilor judiciare din Statele Unite ale Americii, Departamentul de Stat al S.U.A. privind extrădarea numiţilor M.G.L.F. şi A.G.T.M. Pe numele acestora s-au emis mandate de arestare, în lipsă, de către Curtea Districtuală a Statelor Unite pentru Districtul Sudic al Atatului New York, la data de 29 mai 2007 pentru mai multe infracţiuni ce vizează încălcarea Titlului 18 Secţiunea 2339B, 2332 (b), 1114,1117, 2332 (g) şi 1956 C. pen. al S.U.A., pedepsele prevăzute fiind între 15 ani închisoare şi detenţiune pe viaţă.
Procurorul a cerut aplicarea art. 45 şi art. 46 din Legea nr. 302/2004, texte referitoare la arestarea provizorie şi arestarea provizorie în caz de urgenţă în cadrul unei cereri de extrădare. De asemenea, s-a invocat Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A. încheiat în anul 1924, ratificat prin Legea nr. 674/1925 şi normele internaţionale aplicabile în materie ratificate de România prin Legile nr. 565 şi 623/2002. S-a precizat că aceste persoane extrădabile sunt cercetate şi urmărite pentru fapte penale reglementate de legea americană, fapte incriminate şi în legislaţia română, operând dubla incriminare prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004.
La data de 8 iunie2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, în baza încheierii nr. 3/ F a emis mandatele de arestare provizorie nr. 10 şi nr. l 1/2007 privindu-i pe M.G.L.F. şi pe A.G.T.M. pe o durată de 30 de zile fiecare. Ulterior măsura a fost prelungită pentru o durată de 30 de zile pe perioada 7.07.2007 până la 5 august 2007 inclusiv. La termenul din 3 august 2007, ambele persoane extrădabile au declarat că se opun extrădării solicitate de autorităţile americane, solicitând administrarea unor probe.
Faptele de care sunt acuzate persoanele extrădabile privesc:
1) asocierea în vederea furnizării de resurse sau sprijin material unei organizaţii străine considerată teroristă de către S.U.A.;
2) asociere în vederea uciderii unor cetăţeni ai S.U.A.;
3) asociere în vederea uciderii unor ofiţeri şi angajaţi ai S.U.A.;
4)asociere în vederea obţinerii şi folosirii de rachete antiaeriene şi
5) spălare de bani, acuzaţie reţinută doar în sarcina numitului M.G.L.F.
Aceste fapte au corespondenţă şi în legislaţia română în art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003, art. 279 C. pen., art. 33 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 535/2004 şi art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pedepsele fiind de la 5 ani la 20 de ani închisoare.
Curtea de apel a precizat că nu se poate examina temeinicia învinuirilor aduse şi nici aspecte legate de nevinovăţia persoanelor extrădabile.
S-a reţinut starea de pericol pentru ordinea publică, pe baza actelor existente şi necombătute prin probe, precum şi gradul ridicat de pericol social al faptelor imputate.
Din rechizitoriile întocmite a rezultat, printre altele, că persoanele extrădabile împreună cu o altă persoană ar fi convenit să vândă arme în valoare de milioane de dolari reprezentanţilor grupării F.A.R.C., unor surse confidenţiale ce lucrau subcoordonarea A.A.A., manifestâdu-şi disponibilitatea de a procura arme şi pentru state est-europene şi de a le transporta cu un vas din America de Sud.
Curtea a apreciat că nu au intervenit elemente noi care să impună revocarea arestării provizorii sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
Împotriva acestei încheieri, persoanle extrădabile M.G.L.F. şi A.G.T.M. au declarat recurs susţinând că este necesară înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă (măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara) atât pentru a-şi putea pregăti apărarea şi a obţine probe în apărare cât şi datorită stării sănătăţii acestora care se agravează în condiţiile de detenţie.
Examinând recursurile, Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru motivele ce urmează:
Astfel, potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, în cursul soluţionării cauzei (de extrădare) instanţa, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea,
Motivele de recurs invocate de recurenţii persoane extrădabile (necesitatea revocării măsurii arestării provizorii ori a înlocuirii cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate pentru pregătirea apărării şi pentru tratarea medicală a afecţiunilor pe care la are fiecare dintre recurenţi) nu constituie argumente în dovedirea netemeiniciei măsurilor dispuse prin încheierea atacată.
Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, opoziţia la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt întrunite condiţiile pentru extrădare.
Nici unul dintre aceste cazuri nu s-a invocat în cauză.
În cadrul procedurii de extrădare şi de arestare provizorie, instanţa română nu poate examina aspecte legate de nevinovăţia persoanelor extrădabile, cu excepţia celei ce vizează o altă identitate, ci doar îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru extrădare. In cadrul procedurii arestării provizorii, existentă în speţă, instanţa examinează pericolul social pe care îl prezintă persoanele extrădabile în raport cu faptele de care sunt acuzate, atât pentru statul solicitant cât şi pentru statul solicitat.
Înalta Curte constată că în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptelor penale pentru care cele două persoane extrădabile au fost trimise în judecată penală prin rechizitoriu în Statele Unite ale Americii, măsura arestării provizorii este singura măsură preventivă care se impune a fi prelungită în acest moment procesual, nefiind indicată luarea altor măsuri preventive.
Apărarea pe fondul procesului penal urmează a fi făcută în faţa instanţelor americane, prin probe şi susţineri ale avocaţilor, iar nu în faţa instanţelor române care nu au competenţa soluţionării procesului decât sub aspectul extrădării şi al arestării provizorii. Nici sub aspectul al doilea invocat de recurenţi, nu se justifică revocarea arestării provizorii sau înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă, întrucât nu s-a dovedit aplicabilitatea în cauză a prevedrilor art. 139 alin. (34) şi alin. (33) C. proc. pen., referitoare la înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive.
În consecinţă, constatând că încheierea atacată este legală şi temeinică, iar recursurile declarate de recurenţii persoane extrădabile sunt nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge, pentru considerentele expuse.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile cuvenite interpreţilor de limbă arabă şi spaniolă se vor plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de persoanele extrădabile A.G.T.M. şi M.G.L.F. împotriva încheierii din 4 august 2007 a Curţii de ApelBucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 5673/2/2007 (1967/2007).
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile cuvenite interpreţilor de limbă arabă şi spaniolă se vor plăti din fondurile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 august 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3468/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3859/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
