ICCJ. Decizia nr. 799/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 799/2007
Dosar nr. 5681/36/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Tulcea a dispus condamnarea inculpatului C.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2634 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Tulcea şi s-a contopit restul de 376 zile rămase neexecutate, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 aprilie 2006 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 17 martie 2006 partea vătămată C.A.C., în vârstă de 10 ani se deplasa împreună cu minorul I.S.C. spre casă.
În timp ce se afla în Piaţa Agroalimentară din Cartierul de Vest al oraşului, inculpatul i-a văzut pe cei doi şi atenţia i-a fost captată de un aparat foto cu cameră video , marca Logitech, pe care partea vătămată îl avea asupra sa.
În aceste condiţii, inculpatul i-a solicitat părţii vătămate să-i dea aparatul foto cu motivarea că doreşte să facă o poză, însă a fost refuzat de aceasta.
Inculpatul nu a renunţat şi a urmărit partea vătămată până la scara blocului U 8 la parter, în faţa apartamentului 3, când s-a repezit asupra minorului şi i-a smuls aparatul foto din mână, după care a fugit şi a dispărut de la locul faptei.
În momentul agresiunii, partea vătămată a început să ţipe , strigătele fiind auzite şi de martorul Iscreev Silviu, care urca scara spre locuinţa sa.
În aceeaşi seară, tatăl părţii vătămate a sesizat organele de poliţie.
După săvârşirea infracţiunii, inculpatul s-a întâlnit în municipiul Tulcea cu martorul A.G., căruia i-a comunicat că are un aparat foto trimis de sora sa din străinătate, pe care vrea să îl vândă şi I-a rugat să îl însoţească până în localitatea Isaccea, unde intenţiona să îl comercializeze.
După ce au ajuns în localitatea Isaccea, inculpatul şi martorul A.G. s-au deplasat la barul A. unde cel dintâi a avut o discuţie contradictorie cu un localnic, iar la sosirea lucrătorului de poliţie, scandalul a fost aplanat, asupra inculpatului fiind găsit aparatul foto.
Fiind întrebat de provenienţa acestuia, inculpatul a precizat că îl are de la sora sa, însă după efectuarea verificărilor de către Poliţia Isaccea la Dispeceratul Poliţiei Tulcea, s-a stabilit că în aceeaşi zi a fost depusă o plângere de către C.T., tatăl părţii vătămate.
În aceeaşi seară inculpatul a fost adus la sediul Poliţiei Municipiului Tulcea unde a fost recunoscut de către partea vătămată ca fiind persoana care i-a smuls apartaul foto din mână.
Împotriva aceste hotărâri a declarat apel inculpatul C.C. solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 58/ MF din 8 decembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.C., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Examinând motivele de recurs invocate de inculpat şi care se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., se constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Verificând actele dosarului se retine că, instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptei, în textul de lege corespunzător şi au aplicat o pedeapsă just proporţionalizată, conform criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica formulată de inculpat cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei reţinută în sarcina sa, se constată că nu poate fi primită.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., infracţiunea de tâlhărie constă în furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracţiunii , ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Aşadar, tâlhăria este o infracţiune complexă, în componenţa căreia intră infracţiunea de furt şi o acţiune violentă îndreptată contra persoanei.
Or, în cauză, smulgerea din mâna părţii vătămate a aparatului foto cu cameră video, împotriva voinţei acesteia, opunând rezistenţă pentru păstrarea bunului ce îi aparţinea, reprezintă un act de violenţă, astfel că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au acordat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, din fişa de cazier judiciar rezultând că acesta este recidivist.
Aşadar, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator şi este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în comunitate şi realizarea prevenţiei generale, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Este de precizat faptul că, pedeapsa de 5 ani închisoare i-a fost stabilită inculpatului ca urmare a contopirii a pedepsei aplicate în cauză cu restul de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o condamnare anterioară, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiţionate, împrejurare ce demonstrează că pentru reeducarea acestuia este nevoie de o perioadă mai îndelungată.
Cum nu se constată existenta unor temeiuri care să determine schimbarea încadrării juridice dat faptei şi nici reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmează ca şi acest motiv de recurs să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.C. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (3) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 14 aprilie 2006 la 13 februarie 2007.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 58/ MF din 8 decembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 aprilie 2006 la 13 februarie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3871/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 823/2007. Penal → |
|---|
