ICCJ. Decizia nr. 3863/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3863/2007
Dosar nr. 7095/1/2007
Şedinţa publică din 8 august 2007
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.R.C. împotriva încheierii din 24 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 37.637/3/2006.
La apelul nominal, s-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate în sensul revocării măsurii arestării preventive şi al punerii în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, considerând că, în continuare, recurentul inculpat prezintă pericol concret pentm ordinea publică.
Recurentul inculpat a lăsat la aprecierea Înaltei Curţi modul de soluţionare a recursului său. Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul D.R.C. a fost, iniţial, arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului D.R.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat (aplicată prin sentinţa penală nr. 811 din 5 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală).
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 300 şi ale art. 160 alin.(3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. l lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin.(3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.R.C. împotriva încheierii din 24 iulie 2007 a Curţii de Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr.37637/3/2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 august 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3739/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2685/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
