ICCJ. Decizia nr. 3918/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3918/2007
Dosar nr.7273/1/2007
Şedinţa publică din 15 august 2007
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din6 august 2007, pronunţată în dosarul nr. 359/96/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze eu minori şi de familie, a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat C.D., în baza 3002 şi a art. l60b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate.
Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60b.
Conform art. 160 alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul C.D. a comis fapta de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului la pedeapsa de 22 ani închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 207 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Harghita, secţia penală).
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (fiind şi recidivist).
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. l60b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. l lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat C.D. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva încheierii din 6 august 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3 59/96/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 august 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3914/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 42/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs → |
|---|
