ICCJ. Decizia nr. 49/2007. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 49/2007
Dosar nr. 6667/3/2006
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 986/ F din 31 august 2006 pronunţată, în dosarul nr. 6667/3/2006, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat C.I.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de executare a constatat următoarele:
Petentul a fost condamnat, la pedeapsa de 12 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 207/2003 pronunţată de Tribunalul Argeş şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 246/ A din 20 aprilie 2002 pronunţată de Curta de Apel Piteşti şi prin Decizia penală nr. 583/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, reţinându-se în seama lui comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5).
Prin contestaţia la executare care a format obiectul acestui dosar, contestatorul a invocat greşita sa condamnare pentru această infracţiune, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nefiind produs nici un prejudiciu părţii civile.
Instanţa de executare a mai reţinut că deşi, în cursul judecăţii, contestatorul a arătat că inexistenţa prejudiciului, care ar putea fi constatată printr-o expertiză financiar contabilă, poate fi considerată ca o cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării, această susţinere nu poate fi primită, întrucât acest caz, art. 461 lit. d) C. proc. pen., se referă la cu totul alte situaţii decât cea invocată de petent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul.
Prin Decizia penală 774/ A din 2 noiembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 6667/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a avut în vedere că prin hotărârea definitivă de condamnare la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, ambele în formă continuată, contestatorul din prezenta cauză a fost obligat şi la plata sumei de 4.468.461.000 lei despăgubiri civile către S.N.P. P., sucursala P. Argeş.
S-a apreciat astfel că motivul invocat de petent, respectiv efectuarea unei expertize financiar-contabile prin care să se constate inexistenţa prejudiciului nu poate fi încadrată în cazurile expres şi limitative prevăzute de art. 461 lit. a) – d) C. proc. pen., aceasta fiind o apărare pe fondul cauzei, ce a intrat în puterea lucrului judecat, ea neputând fi reiterată într-o cale extraordinară de atac sau privită ca un incident la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs învederate, a probelor administrate, cât şi din oficiu, conform art. 3856, 3859 C. proc. pen., instanţa constată recursul nefondat.
Întra-adevăr, motivele invocate de petent în sprijinul contestaţiei la executare formulate, fie exced obiectului strict prevăzut de lege, cu referire la dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., fie sunt nefondate. În împrejurările în care hotărârea de condamnare privindu-l pe contestator, cu referire la infracţiunea de înşelăciune a fost menţinută de instanţa de apel, şi apoi de cea de recurs, rămânând definitivă, criticile invocate de contestator privind neîndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, vizând inexistenţa prejudiciului, nu pot fi analizate pe calea unei contestaţii la executare. Aşa-zisul „incident" ivit în cursul executării, urmare OUG nr. 15/2004 nu poate fi analizat ca atare prin prisma art. 461 C. proc. pen., cum corect au reţinut cele două instanţe anterioare, el ţinând de latura penală a cauzei, şi abia apoi de cea civilă; de altfel, apărările invocate de petent exced şi obiectului cauzei.
Pentru aceste motive, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de contestator conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 774/ A din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat contestator la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3667/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 490/2007. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
