ICCJ. Decizia nr. 42/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 42/2007
Dosar nr. 13102/54/2006
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Olt, prin sentinţa penală nr. 151 din 29 august 2006 pronunţată în dosarul nr. 480/P/2006, l-a condamnat pe inculpatul Z.V., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi cu înlăturarea art. 37 lit. c) C. pen. S-au aplicat şi prevederile art. 71, 64 lit. a) – b) C. pen., privind pedeapsa accesorie. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv cu începere de la data de 3 martie2006 până la zi, menţinându-se în continuare starea de arest a inculpatului.
A fost, de asemenea, condamnată inculpata N.L., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) S-au aplicat totodată prevederile art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost admisă cererea părţii civile A.T.V., fiind obligaţi cei doi inculpaţi, în solidar, să plătească părţii civile suma de 150 lei, despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 31 ianuarie 2006, în jurul orei 16,30, în timp ce partea vătămată A.T.V. se afla în faţa magazinului SC A. din oraşul Corabia, unde lucrează ca vânzătoare, în magazin a intrat o tânără de etnie rromă scundă, cu basma pe cap, şi în momentul în care vânzătoarea a revenit în magazin, a surprins-o pe aceasta cu mâna în casa de bani situată pe tejghea, de unde sustrăsese suma de 1.500.000 lei vechi.
În momentul în care inculpata a încercat să fugă, partea vătămată s-a luptat cu aceasta pentru a o reţine însă nu a reuşit pentru că a intervenit bărbatul de etnie rromă care venise împreună cu tânăra şi care a îmbrâncit şi ameninţat victima cu un cuţit, astfel încât, ambii au reuşit să fugă cu banii sustraşi.
Strigătele de ajutor ale părţii vătămate au fost auzite de martorii S.I.T. şi P.T., care se aflau în magazinele din apropiere.
În urma cercetărilor efectuate de organele de poliţie, s-a stabilit că autorii faptei reclamate de A.T.V. sunt inculpatul Z.V. şi inculpata N.L., cei doi întreţinând relaţii de concubinaj de circa 1 an de zile anterior datei la care s-a săvârşit fapta.
Pe parcursul urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, în prezenţa apărătorului din oficiu, inculpata N.L. a declarat că, în ziua de 31 ianuarie 2006, în timp ce se deplasa pe str. 1 Mai din oraşul Corabia, concubinul său, respectiv inculpatul Z.V., i-a propus să intre în magazinul părţii vătămate şi să sustragă bani, lucru care s-a şi întâmplat, iar în momentul în care aceasta a fost ţinută la uşă de vânzătoare, inculpatul a intervenit şi a îmbrâncit-o şi ameninţat-o pe victimă, cei doi reuşind astfel să fugă cu banii sustraşi.
Inculpatul Z.V. a negat permanent săvârşirea faptei, susţinând că a plecat în acea zi împreună cu concubina sa în oraş şi că, în faţa magazinului unde lucra partea vătămată, aceasta i-a spus că intră să cumpere pantofi, iar după circa un minut, a auzit-o pe vânzătoare strigând că i-a luat banii, situaţie în care a încercat să alerge după inculpată pentru a restituit victimei suma sustrasă.
Declaraţia inculpatului este contrazisă însă de declaraţia părţii vătămate şi a martorului S.I.T. conform cărora inculpata a fost ţinută de mână de către partea vătămată pentru că îi furase banii şi, în acel moment, a intervenit inculpatul Z.V., care i-a spus să-i dea drumul tinerei pentru că este „fata lui" şi a scos un cuţit cu care l-a ameninţat pe martor pentru a-l determina să nu intervină. Inculpatul a smuls-o pe tânără din mâinile vânzătoarei şi au fugit împreună.
Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că, fapta celor doi inculpaţi de a fi sustras împreună, prin violenţă şi ameninţare, suma de 1.500.000 lei (ROL) de la magazinul aflat în supravegherea părţii civile A.T.V., deci într-un loc public, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie săvârşită în forma calificată, cu intenţie directă.
Pentru ambii inculpaţi au fost reţinute dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), privind recidiva postexecutorie, rezultând indirect că instanţa a înţeles să menţină beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă de 355 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 171 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei Codlea, din care s-a liberat la data de 9 februarie 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z.V. cerând în principal achitarea întrucât nu el a comis infracţiunea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 301 din 30 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 13102/54/2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului întrucât, în mod întemeiat a reţinut prima instanţa că inculpatul era împreună cu coinculpata N.L. la momentul comiterii faptei şi imediat după ce aceasta a sustras suma de bani, iar vânzătoarea a încercat imobilizarea ei, pentru a asigura scăparea coinculpatei şi a păstra suma de bani, inculpatul apelant a intervenit, a îmbrâncit pe partea vătămată, a insultat-o şi a ameninţat-o cu moartea, iar în final, inculpatul a forţat uşa magazinului şi a reuşit să scape din incinta lui.
Susţinerea părţii vătămate este confirmată de martorii P.T. şi S.I.T. care susţin la rândul lor că i-a văzut pe inculpaţi părăsind în fugă locul faptei, respectiv magazinul în care lucra partea civilă, că inculpatul avea un cuţit şi chiar l-a folosit, ameninţându-l pe martorul S.I.T. că dacă nu i se va permite să plece „va da de belea".
Faţă de această stare de fapt, nu se poate reţine susţinerea apelantului că nu ar fi săvârşit vreun act material ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, deoarece în cunoştinţă de cauză, aşa cum s-a arătat, prin ameninţare pentru a păstra bunul furat şi pentru a asigura atât scăparea sa, cât şi a coinculpatei, a comis în mod evident acţiuni ce intră în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie.
Cu referire la greşita individualizare a pedepsei, susţinută de inculpatul apelant, instanţa de apel a constatat că şi aceasta este nefondată, întrucât inculpatul a comis nu numai o infracţiune cu un grad ridicat de pericol social, dar faţă de el există date negative privind comportamentul anterior, el fiind condamnat în mod repetat la pedepse privative de libertate, pentru infracţiuni de furt şi violare de domiciliu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, cerând reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, a probelor administrate, cât şi din oficiu, conform art. 3856, art. 3859 C. proc. pen., instanţa constată recursul nefondat.
Vinovăţia inculpatului a fost în mod corect reţinută de ambele instanţe în raport de participarea dovedită a inculpatului la comiterea faptei, prin îmbrâncirea părţii vătămate, insultarea şi ameninţarea cu moartea, forţând apoi uşa magazinului.
Cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei, nu sunt temeiuri pentru reformarea hotărârii, în sensul reducerii pedepsei, având în vedere pericolul social concret al faptei comise inculpat şi persoana inculpatului, persoană care persistă în comiterea de infracţiuni de furt prin violenţă, neexistând nici o garanţie că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza şi printr-o pedeapsă mai mică în cuantum.
Găsindu-se astfel nefondat recursul inculpatului, urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 38516 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V. împotriva deciziei penale nr. 301 din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 martie 2006 la 9 ianuarie 2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3918/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3721/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
