ICCJ. Decizia nr. 4201/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4201/2007
Dosar nr. 2319/1/2007
Şedinţa publică din 12 septembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55 din 30 noiembrie 2005, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov i-a condamnat pe inculpaţii:
- T.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 175 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani, pe care o sporeşte la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005.
- D.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.; în baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 la două pedepse de câte un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005.
- S.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând executareacelei mai grele, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005.
- S.N.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005.
- A.C.D., în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm.C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A dedus reţinerea din 21 iunie 2004.
A admis acţiunea părţii civile D.E. şi a obligat inculpaţii în solidar, inculpatul A.C.D. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente A.D. şi A.D., la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.
A constatat că partea vătămată L.I.E. nu s-a constituit parte civilă.
A confiscat de la inculpatul T.A. suma de 30 RON şi de la ceilalţi inculpaţi câte 14 RON.
Inculpaţii au fost obligaţi fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul A.C.D. în solidar, cu părţile responsabile civilmente.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 25 februarie 2004, inculpatul D.M., fără acordul mamei sale, proprietara autoturismului Dacia şi fără să posede permis, a condus autoturismul pe drumul public pe raza comunei Ghimbav, fiind depistat în trafic de organele de poliţie.
La data de 17 iunie 2004, inculpaţii majori T.A., D.M. şi S.C., împreună cu inculpatul minor A.C.D. au plecat din comuna Gimbav în zona popasului turistic C., de pe raza localităţii Lunca Câlnicului, convenind să acosteze o persoană de sex feminin care întreţine relaţii sexuale contra cost şi cu care să aibă astfel de relaţii, dar fără să plătească.
Au observat-o în parcare pe partea vătămată D.E., pe lângă care au trecut cu autoturismul, după care au hotărât să se întoarcă şi să o acosteze numai unul dintre ei, având astfel garanţia că partea vătămată va urca în autoturism.
Conform celor convenite, inculpaţii T.A. şi A.C.D. au coborât şi s-au ascuns în vegetaţia de la marginea drumului, inculpatul D.M. în portbagaj, iar inculpatul S.C. rămânând la volan şi deplasându-se cu autoturismul la partea vătămată. După o scurtă discuţie, partea vătămată a urcat în autoturism şi după ce acesta a fost pus în mişcare de inculpatul S.C., din portbagaj a apărut inculpatul D.M. care s-a aşezat pe bancheta din spate alături de D.E., iar pe drum au fost luaţi şi inculpaţii T.A. şi A.C.D. În faţa acestei noi situaţii, partea vătămată a cerut să fie lăsată să coboare, însă a fost ameninţată cu bătaia de către inculpatul D.M.
Astfel constituit, grupul inculpaţilor cu partea vătămată s-a deplasat în comuna Ghimbav la apartamentul familiei S. Aici, partea vătămată a fost ţinută contrar voinţei ei, până în jurul orelor 17,00, timp în care sub imperiul constrângerii morale au întreţinut toţi inculpaţii, pe rând, raporturi sexuale normale şi relaţii sexuale orale cu aceasta, fără să-i achite prestaţiile astfel obţinute.
Partea vătămată a încercat să scape folosind şi pretextul îmbolnăvirii de sifilis, însă nu i s-a dat crezare, în finalul actelor incriminate a venit în apartament şi inculpatul S.N.I., care însă nu a participat la săvârşirea faptelor.
Toţi inculpaţii, inclusiv inculpatul S.N.I., însoţiţi de partea vătămată D.E. au părăsit apartamentul, ducând-o cu autoturismul Dacia pe partea vătămată în municipiul Braşov.
Inculpatul minor A.C.D. a plecat la domiciliu.
În cursul aceleiaşi zile de 17 iunie 2004, inculpaţii T.A., D.M., S.C. şi S.N.I. s-au deplasat cu autoturismul spre ieşirea din municipiul Braşov spre localitatea Feldioara.
Inculpaţii au observat-o pe partea vătămată L.E.I. în zona pasajului rutier de la capătul Bulevardului Griviţei, cunoscută de unii dintre ei ca întreţinând relaţii sexuale contra cost.
După ce au depăşit-o pe partea vătămată, inculpaţii au oprit sub podul rutier şi aici au convenit să o acosteze, creînd acelaşi scenariu, ca şi în cazul precedent, respectiv unul dintre ei să se întoarcă cu autoturismul în timp ce, ceilalţi au coborât, rămânând în aşteptare să fie preluaţi.
Inculpatul D.M., deşi nu poseda permis, s-a întors cu autoturismul la partea vătămată L.E.I. şi dându-i suma de 250.000 lei a convins-o să-l însoţească în autoturism.
Ajungând la pasajul de la podul rutier, inculpatul D.M. a oprit, luându-i şi pe inculpaţii T.A., S.C. şi S.N.I.
Sesizând situaţia periculoasă, partea vătămată a încercat să iasă din autoturism, fiind însă prinsă de picioare de inculpatul D.M. şi de mâini şi corp de ceilalţi, aceştia aplicându-i mai multe lovituri, împingând-o în autoturism şi după ce au urcat toţi, s-au îndreptat spre balastiera din Cartierul Stupini, la volan aflându-se de data aceasta inculpatul S.C.
În timpul deplasării, telefonul părţii vătămate a sunat, aceasta fiind lovită de inculpaţi pentru a nu răspunde şi în acest context, inculpatul T.A. i-a sustras părţii vătămate telefonul şi suma de 250.000 lei pe care o primise anterior de la inculpatul D.M.
Pe traseu, până la balastiera Stupini, inculpaţii au oprit la un magazin, de unde au cumpărat alimente şi bere, apoi au oprit pe câmp în afara municipiului Braşov, unde au întreţinut relaţii sexuale orale cu partea vătămată.
Ajunşi la balastieră, inculpaţii au coborât, rămânând în acel loc câteva ore şi, pe rând, au intrat în autoturism şi au întreţinut relaţii sexuale, normale şi orale cu partea vătămată pe care inculpaţii S.C. şi D.M. au mai lovit-o cu palmele în acest interval.
În final, inculpaţii s-au întors în municipiul Braşov în zona Cartierului Bartolomeu, unde au lăsat-o pe partea vătămată.
În ziua următoare, inculpatul T.A. a vândut martorului F.I., telefonul mobil sustras de la partea vătămată cu suma de 700.000 lei, împărţind banii cu ceilalţi inculpaţi.
Partea vătămată L.E.I. a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal eliberat de Serviciul judeţean de medicină legală Braşov.
Împotriva acestei hotărâri, toţi inculpaţii au declarat apel, solicitând achitarea, întrucât relaţiile sexuale le-au practicat cu acordul părţilor vătămate, care nu a fost nici lipsite de libertate.
Inculpatul A.C.D. a solicita în subsidiar reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Hotărârea a fost atacată şi de părţile responsabile civilmente A.D. şi A.D., care au criticat dispoziţia de condamnare a inculpatului A.C.D. şi de obligare a lor la plata daunelor morale către partea vătămată D.E.
Prin Decizia penală nr. 59 din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel Braşov a admis toate apelurile şi a desfiinţat hotărârea criticată numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor şi în rejudecare, a înlăturat din conţinutul acestei pedepse prevederile art. 64 lit. a) teza I C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de control judiciar a constatat că hotărârea criticată, cu excepţia motivului avut în vedere la admiterea apelurilor, este legală şi temeinică, reţinând corect situaţia de fapt şi stabilind încadrări juridice legale.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţi.
Inculpaţii T.A., D.M. şi A.C.D. au solicitat, prin motivele scrise, depuse la dosar, achitarea pentru faptele imputate, susţinând că relaţiile sexuale au fost practicate cu acordul părţilor vătămate, care nu au fost lipsite de libertate, iar în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepselor.
Inculpaţii S.C. şi S.N.I. au criticat hotărârea prin motivele scrise, pentru greşita reţinere a participării acestora la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă comisă exclusiv de inculpatul T.A., inculpaţilor recurenţi putându-li-se imputa săvârşirea infracţiunii de tăinuire, constând din primirea unei părţi din suma rezultată din vânzarea telefonului mobil sustras.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Recursurile inculpaţilor sunt motivate în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul inculpatului D.M. în raport de dispoziţiile legale care reglementează termenul de declarare, prevăzute de art. 3853 C. proc. pen., cu trimitere la cele ale art. 363 din acelaşi cod, Curtea constată că acesta este tardiv.
Decizia atacată a fost comunicată inculpatului D.M. la data de 27 decembrie 2006, iar cererea de recurs a fost datată 15 februarie 2007, cu depăşirea, astfel, a termenului legal de declarare de 10 zile.
În recursurile inculpaţilor T.A., S.C., S.N.I. şi A.C.D., Curtea constată că acestea sunt fondate pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Aşa cum rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, inclusiv declaraţiile inculpaţilor, acestea din urmă cu nuanţe, după cum au fost date în cursul urmăririi penale şi în faţa judecătorului desemnat cu soluţionarea propunerilor de arestare preventivă, în care unii dintre ei au recunoscut că au mai aplicat câte o palmă părţii vătămate L.E.I., ori în cursul judecăţii, situaţia de fapt a fost corect stabilită şi reţinută de instanţe .
Inculpaţii recunosc desfăşurarea evenimentelor în ce le privesc pe ambele părţi vătămate, aşa cum au fost consemnate prin actul de sesizare al instanţei, mai puţin întrebuinţarea violenţei ori exercitarea altor constrângeri asupra acestora, susţinând că părţile vătămate D.E. şi L.E.I. au consimţit să-i însoţească şi să întreţină relaţii sexuale în condiţiile şi modalităţile descrise.
Asemenea, inculpatul T.A. susţine că a primit, şi nu a sustras, telefonul de la partea vătămată L.E., iar la rândul lor, ceilalţi inculpaţi neagă să fi participat în vreo formă materială la săvârşirea tâlhăriei.
Aceste susţineri ale inculpaţilor au fost judicios analizate de instanţe în contextul tuturor probelor şi au fost motivat înlăturate.
În ambele cazuri, inculpaţii având reprezentarea refuzului părţilor vătămate de a întreţine relaţii sexuale cu un grup atât de numeros de persoane, au recurs la scenarii similare, rămânând la vedere în autoturism o singură persoană, după care, potrivit planului pus la cale, au fost recuperaţi ceilalţi inculpaţi, de fiecare dată în număr de patru, şi împotriva voinţei părţilor vătămate, în modalităţi variate de constrângere, fizică şi morală, au întreţinut cu acestea relaţii sexuale.
Apărările inculpaţilor, în sensul că nu au exercitat acte de violenţă, partea vătămată D.E. neavând nici certificat medico-legal, nu sunt întemeiate.
Cerinţa esenţială a laturii obiective a infracţiunii de viol constă în realizarea actului sexual, de orice natură, printre altele, prin constrângerea părţii vătămate, care poate fi de natură fizică sau morală.
Forma şi intensitatea constrângerii, în condiţiile în care, în raport de starea psiho-fizică a victimei, de condiţiile şi împrejurările în care aceasta s-a realizat, a condus la realizarea scopului urmărit, nu interesează sub aspectul conţinutului infracţiunii de viol, ci doar al individualizării sancţiunii.
Părţile vătămate D.E. şi L.E.I. au descris coerent şi consecvent, ultima audiată la instanţa de apel, împrejurările şi condiţiile de constrângere în care au fost victimele actelor sexuale practicate de inculpaţi, declaraţiile acestora coroborându-se cu cele ale martorei C.A.M., cu aceleaşi ocupaţii şi care i-a identificat pe inculpaţi, printre cei care apelează la „serviciile" acestor persoane şi cu certificatul medico-legal al părţii vătămate L.E.
Asemenea, s-a reţinut întemeiat că inculpaţii au săvârşit şi infracţiunea de tâlhărie în dauna părţii vătămate L.E.I.
Sustragerea telefonului şi a sumei de 250.000 lei de la partea vătămată a avut loc în contextul actelor de violenţă săvârşite de toţi inculpaţii, după care, a doua zi, toţi au şi împărţit banii obţinuţi din vânzarea telefonului.
Rezultă aşadar, ex re, omogenitate sub aspect subiectiv, a inculpaţilor în săvârşirea acestei fapte.
Încadrările juridice pentru faptele deduse judecăţii sunt legale.
Aşa cum s-a arătat, recursurile inculpaţilor T.A., S.C., S.N.I. şi A.C.D. sunt fondate în privinţa individualizării pedepselor.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, toţi inculpaţii sunt tineri, în vârstă de până la 23 ani, iar inculpatul A.C.D. era minor la data săvârşirii faptelor, neavând niciunul antecedente penale.
Aceste împrejurări, deşi nu pot avea în cauză semnificaţia circumstanţelor atenuante, cum corect au constatat şi instanţele din precedent, servesc individualizării pedepselor prin orientarea acestora în apropierea şi, respectiv, la limita minimului legal special, pentru infracţiunile imputate, asigurând astfel echilibrul necesar în realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
De urmare, în temeiul art. 3857 C. proc. pen., vor fi extinse efectele recursurilor inculpaţilor T.A., S.C., S.N.I. şi A.C.D. şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M., procedând la o nouă individualizare a pedepselor.
Din pedeapsa aplicată inculpatului D.M. se va scade durata arestării preventive din perioada 21 iunie 2004 – 9 februarie 2005 şi se va constata că este arestat în executarea pedepsei în prezenta cauză, începând cu data de 15 februarie 2007.
Asemenea, se va constata că inculpaţii T.A., S.C., S.N.I. au fost arestaţi preventiv în perioada 21 iunie 2004 – 9 februarie 2005, iar inculpatul A.C.D. reţinut la 21 iunie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 59 din 19 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Admite recursurile inculpaţilor T.A., S.C., S.N.I. şi A.C.D. şi extinde efectele şi asupra inculpatului D.M.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 55 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov, secţia pentru minori şi familie, numai cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporurile de pedeapsă de câte un an închisoare aplicate inculpaţilor D.M., T.A. şi S.C.
Reduce pedepsele aplicate inculpaţilor D.M., T.A., S.C. şi S.N.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., de la câte 8 ani închisoare la câte 7 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen. contopeşte aceste pedepse cu pedepsele aplicate fiecărui inculpat pentru celelalte infracţiuni, urmând ca inculpaţii D.M., T.A., S.C. şi S.N.I. să execute câte 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepselor principale.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) şi e) C. pen.
Face aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., pentru inculpatul minor A.C.D. şi reduce pedepsele aplicate acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. şi art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., de la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, la câte 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte aceste pedepse, urmând ca inculpatul A.C.D. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 71 C. pen., 64 lit. a) teza II C. pen., b) şi e) C. pen.
Constată că inculpaţii T.A., S.C. şi S.N.I. au fost arestaţi în perioada 21 iunie 2004 – 9 februarie 2005, inculpatul D.M., arestat preventiv în aceeaşi perioadă şi în executarea pedepsei din prezenta cauză începând cu 15 februarie 2007.
Constată că inculpatul A.C.D. a fost reţinut la data de 21 iunie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii.
Obligă recurentul inculpat D.M. la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4188/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4211/2007. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
