ICCJ. Decizia nr. 4215/2007. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4215/2007

Dosar nr. 6390/117/2006

Şedinţa publică din 12 septembrie 2007

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 186 din 3 aprilie 2007 a Tribunalului Cluj, inculpatul K.F. a fost condamnat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 şi 176 lit. d) cu art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timp de 5 ani.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 682 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, urmând a contopi restul rămas neexecutat de 571 zile închisoare cu actuala pedeapsă, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mia grea, aceea de:

- 15 ani închisoare şi interzicerea pe 5 ani a exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);

- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. b) cu art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 682 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, urmând a contopi restul rămas neexecutat de 571 zile închisoare cu pedeapsa actuală, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mia grea, aceea de 7 ani închisoare.

- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. b) cu art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 682 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, urmând a contopi restul rămas neexecutat de 571 zile închisoare cu pedeapsa actuală, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mia grea, aceea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), sporită cu 2 ani închisoare, în final 17 ani închisoare şi interzicerea pe 5 ani a exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a făcut aplicaţiunea prevăzută de art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 5 mai 2006 la zi.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Municipal Turda a sumei de 12.156,19 lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a sumei.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către părţile civile, astfel:

- către partea civilă B.I. daune morale în sumă de 10.000 lei RON;

- către partea civilă B.A. daune morale (în numele minorului B.A.) în sumă de 10.000 lei RON şi daune materiale, în numele său propriu, în sumă de 6.000 lei RON;

S-a luat act că partea vătămată SC L.E. SRL Turda nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 600 lei RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 4 aprilie 2006, inculpatul a intrat în casa de amanet a SC L.E. SRL Turda, unde a ucis-o cu un cuţit pe vânzătoarea B.E. tăindu-i gâtul.

Inculpatul a sustras atât banii victimei cât şi banii casei de amanet, care au fost găsiţi asupra sa.

Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost stabilite pe baza materialului probator, administrat în cauză: proces verbal, de cercetare la faţa locului, raport de constatare tehnico – ştiinţifică, acte medico – legale, planşă foto cu imagini de pe caseta video a sistemului de supraveghere, proces verbal de percheziţie corporală, declaraţiile martorilor A.L.A., C.M.M., declaraţiile inculpatului.

Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 94 din 21 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia şi deducându-i prevenţia la zi.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul K.F., solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Instanţa de judecată a făcut o individualizare judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului, ţinând seama de toate criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Inculpatul K.F. este recidivist fiind condamnat în mai multe rânduri în perioada 2002-2005 pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat şi tăinuire.

Infracţiunile deduse judecăţii prezintă o gravitate şi periculozitate socială deosebită.

Inculpatul a manifestat o violenţă feroce, tăind gâtul unei femei lipsite de apărare şi de la care anterior, împrumutase o sumă de bani, comportamentul victimei faţă de agresor fiind civilizat şi îngăduitor.

În aceste împrejurări, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară reeducării sale sociale şi nu se impune reducerea ei, în caz contrar fiind afectată atingerea scopului sancţiunii penale, acela de a fi un mijloc de constrângere şi prevenire.

Recursul se dovedeşte însă a fi întemeiat cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpatului.

Curtea constată că în mod greşit i s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Astfel, inculpatul nu are nici o ocupaţie, nu este părinte, tutore sau curator, prin urmare, interzicerea exercitării de către acesta a drepturilor prevăzută de art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., este lipsită de temei.

În consecinţă, admiţând recursul inculpatului, Curtea urmează să caseze hotărârile atacate numai cu privire la conţinutul pedepsei complementare aplicate acestuia, pe care îl va restrânge numai la interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.

Durata prevenţiei se va deduce de la 5 aprilie 2006 la zi.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul K.F. împotriva deciziei penale nr. 94 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 186 din 3 aprilie 2007 a Tribunalului Cluj numai cu privire la conţinutul pedepsei complementare şi deducerea prevenţiei.

Restrânge pedeapsa complementară la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 aprilie 2006 la 12 septembrie 2007.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4215/2007. Penal