ICCJ. Decizia nr. 4227/2007. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4227/2007
Dosar nr. 4378/86/2006
Şedinţa publică din 13 septembrie 2007
Examinând recursurile de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 417 din 20 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., în referire la art. 181 C. pen., achitarea inculpatului A.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere şi comercializare a mărfurilor pirat prevăzute de art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe prev de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 181 raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 200 lei.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 139 din Legea nr. 8/1996 s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă R.A. Bucureşti.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 139 din Legea nr. 8/1996 s-a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile V.U.G. Bucureşti şi E.A.I. Bucureşti şi în consecinţă inculpatul a fost obligat să plătească acestora câte 200 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpat 840 bucăţi compact discuri, din care 380 bucăţi videograme, 458 bucăţi produse soft şi 2 bucăţi înregistrate cu opere muzicale sub formă de videoclip.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către sta.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 21 octombrie 2004 lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Suceava – S.I.F. s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul A.M. depozita şi comercializa compact discuri pirat cu filme şi jocuri, pentru care nu plătise licenţa.
Cu ocazia unui control efectuat la sala de internet şi jocuri situată în str. Rulmentului, deţinută de C.S.B., fratele inculpatului, au fost găsite mai multe cutii în care se aflau 825 CD-uri inscripţionate cu filme şi jocuri , bunuri ce aparţineau inculpatului.
Produsele au fost ridicate şi predate la O.R.D.A. Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 3963 din 12 ianuarie 2005 întocmit de O.R.D.A. rezultă că cele 852 CD-uri, 6 sunt defecte, iar restul sunt produse pirat.
În cauză au formulat plângeri penale V.U.G. Bucureşti, care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.549.078 lei (289 Euro) reprezentând contravaloarea jocurilor care le aparţine; E.A.I. Bucureşti care s-a constituit parte civilă cu suma de 29.818.483 (816,90 Euro) reprezentând contravaloarea jocurilor de calculator reproduse şi difuzate de inculpat şi R.A., care s-a constituit parte civilă cu suma de 131.419.200 lei (4.560 USD) reprezentând contravaloarea filmelor care îi aparţine.
Instanţa a reţinut că inculpatul a fost audiat numai în faza de urmărire penală întrucât la data de 28 august 2005 a părăsit România.
Inculpatul a declarat că CD-urile reprezintă colecţia sa personală precizând că le-a comandat pe internet, fără a avea intenţia de a le comercializa sau închiria. A mai precizat că a înregistrat CD-uri unei singure persoane, respectiv martorului C.C.I. pentru suma de 400 lei, în contul unei datorii mai vechi.
Martorul a infirmat însă cele susţinute de inculpat declarând că CD-urile au fost făcute de inculpat contra sumei precizate de acesta, fără ca inculpatul să-i datoreze vreo sumă de bani.
Martorul C.B.D.a arătat că nu a avut cunoştinţă de conţinutul produselor identificate în sala de jocuri şi nici de activitatea infracţională a fratelui său întrucât în spaţiul respectiv el deţinea 11 calculatoare compatibile I.M.B. PC pe care erau instalate 11 programe. Windows 98 pentru care deţine licenţă.
S-a reţinut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dar s-a apreciat că acestea nu prezintă pericolul social specific acestora, în lipsa căruia nu se justifică aplicarea unei sancţiuni penale, fiind suficientă o amendă administrativă.
Referitor la latura civilă a cauzei s-au reţinut următoarele:
Din actul ilicit inculpatul a încasat doar 400 lei, astfel încât, în raport cu art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, se justifică obligarea acestuia la câte 200 lei către părţile civile V.U.G. Bucureşti şi E.A.I. Bucureşti.
Acţiunea civilă formulată de partea civilă R.A. a fost considerată ca nefondată întrucât inculpatul nu a obţinut beneficii din vânzarea CD-urilor cu filme.
S-a mai reţinut că în cauză nu se impune confiscarea bunurilor ridicate de la inculpat.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi părţile civile R.A. Bucureşti, V.U.G. Bucureşti, E.A.I. Bucureşti, B.E. şi S.E.
Prin Decizia penală nr. 50 din 25 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava au fost admise apelurile declarate de procuror şi de părţile civile R.A. Bucureşti, V.U.G. Bucureşti şi E.A.I. Bucureşti, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi s-a dispus obligarea inculpatului să plătească, cu titlu de despăgubiri următoarele sume de bani în valută sau contravaloarea lor în lei.
- 4560 dolari S.U.A. către partea civilă R.A. Bucureşti;
- 289 Euro către partea civilă V.U.G. Bucureşti;
- 816,90 Euro către partea civilă E.A.I. Bucureşti.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B.E. şi S.E., acestea fiind obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că apelantele B.E. şi S.E., care au criticat modul de soluţionare a laturii civile, nu s-au constituit părţi civile în cauză.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că nu este fondată critica procurorului vizând greşita achitare a inculpatului întrucât, având în vedere împrejurările săvârşirii faptelor, scopul urmărit de făptaş, cuantumul redus al beneficiului realizat, cât şi persoana inculpatului care nu a mai fost condamnat şi este cunoscut cu o bună conduită anterioară, corect s-a apreciat că fapta prezintă pericol social redus.
S-a constatat că în declaraţiile din 5 mai 2005 inculpatul a fost de acord să achite integral despăgubirile solicitate de părţile civile, scop în care a şi depus suma de 3000 Euro, astfel încât în mod greşit instanţa nu a ţinut seama de disponibilitatea acestuia şi a acordat despăgubiri numai în limita sumei dobândite din valorificarea unor produse pirat.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpat.
Recursul procurorului a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct.18 C. proc. pen., susţinându-se că este greşită achitarea inculpatului întrucât beneficiul realizat de inculpat este lipsit de relevanţă, infracţiunile comise fiind de pericol.
Pe de altă parte instanţele nu au avut în vedere prejudiciul cauzat, iar datele pozitive referitoare la persoana inculpatului pot constitui eventual, circumstanţe atenuante, dar nu sunt de natură a duce la concluzia lipsei totale de pericol social al faptelor.
Recursul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris.
Cu ocazia dezbaterilor apărătorul desemnat din oficiu a susţinut că faptele nu există invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Curtea constată că ambele recursuri nu sunt fondate.
Se apreciază că în raport cu modalitatea concretă de comitere a faptelor, numărul redus de produse piratate deţinute de inculpat şi beneficiul infim obţinut de acesta, prin faptele comise s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege şi prin conţinutul loc concret, aceste fapte sunt în mod vădit lipsite de importanţă.
În consecinţă, corect s-a reţinut că faptele inculpatului nu prezintă pericolul social concret a unei infracţiuni şi s-a dispus achitarea inculpatului.
Referitor la recursul declarat de inculpat, care nu a declarat apel împotriva sentinţei, Curtea constată că, potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., acesta nu poate privi decât Decizia pronunţată în apel şi numai referitor la modificarea adusă prin aceasta sentinţei, deci numai dispoziţiile de obligare a inculpatului la despăgubiri faţă de cele trei părţi vătămate constituite părţi civile.
Aşa fiind, Curtea nu poate examina motivul de recurs invocat de apărătorul inculpatului deoarece se referă exclusiv la latura penală, iar soluţia pronunţată de prima instanţă sub acest aspect nu a fost modificată în apel.
Reţinând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în examinare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 50 din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4215/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4251/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
