ICCJ. Decizia nr. 4165/2007. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4165/2007
Dosar nr. 28/110/2005
Şedinţa publică din 11 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, prin sentinţa penală nr. 88/ D din 13 februarie 2007, a condamnat pe inculpatul T.N.C., la 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
A dedus arestul preventiv de la 2 noiembrie 2005 şi a menţinut starea de arest.
L-a obligat pe inculpat să plătească despăgubiri:
- 540,58 RON Spitalului judeţean Bacău;
- 1430 RON Spitalului clinic de recuperare Iaşi;
- 204,70 RON Serviciului de ambulanţă de la Spitalul judeţean Bacău, cheltuieli efectuate cu spitalizarea părţii vătămate G.M., datorate conform art. 313 din OUG nr. 72/2006.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm.C. civ., l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile G.M. 2000 lei daune materiale şi 5000 lei daune morale.
A respins, ca tardiv formulată, cererea de obligare a inculpatului la plata unei prestaţii periodice, urmare a reducerii capacităţii de muncă a părţii vătămate cu 25 %.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate că, la data de 5 iunie 2005, în timp ce se afla într-un bar din satul Recea, comuna Horgeşti, judeţul Bacău, împreună cu fiul şi soţia, inculpatul a intervenit într-un conflict izbucnit între fiu şi alte persoane şi l-a lovit cu cuţitul pe G.M. în regiunea cervicală dreaptă, braţul stâng şi în torace.
Victima a fost transportată de urgenţă la Spitalul Bacău unde s-a intervenit chirurgical.
Potrivit certificatului medico-legal şi raportului de expertiză medico-legală, leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa. Sechelele post-traumatice au creat victimei un deficit motor al membrelor inferioare, reprezentând o invaliditate de 35 %, iar după reexaminare la 6 luni, invaliditatea s-a redus la 25 %.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi partea civilă.
Inculpatul a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică, susţinând că în mod greşit faptei i s-a dat încadrarea juridică prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în loc ca aceasta să fie încadrată în dispoziţiile art. 181 C. pen., infracţiunea a fost săvârşită în condiţiile unei provocări, iar instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar în ce priveşte pedeapsa, aceasta a fost greşit individualizată, existând suficiente temeiuri pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării conform art. 81 C. pen.
Partea civilă a criticat sentinţa, susţinând că:
- în mod greşit a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de stabilire a unei prestaţii periodice, deoarece incapacitatea a fost stabilită abia la 27 iulie 2006, în urma reexaminării medicale, iar la data constituirii ca parte civilă nu avea cum să cunoască faptul că vătămările au avut consecinţă o infirmitate permanentă;
- deoarece nu mai poate lucra în gospodărie în mod greşit instanţa l-a obligat pe inculpat doar la plata cu titlu de daune materiale, a sumei de 2000 lei;
- daunele morale acordate sunt stabilite într-o sumă insuficientă.
Prin Decizia penală nr. 106 din 15 mai 2007, pronunţată de Secţia penală de la Curtea de Apel Bacău, apelurile au fost admise, numai cu privire la aplicarea pedepsei accesorii şi la cuantumul despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune materiale.
A interzis inculpatului doar exerciţiul dreptului de a fi ales [(art. 64 alin. (1) lit. a)] teza a II-a şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, înlăturând interzicerea exercitării dreptului de a alege.
A majorat cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale de la 200 RON la 4054 RON.
Nemulţumit şi de această hotărâre, partea civilă a atacat cu recurs.
Prin motivele de recurs scrise a criticat Decizia şi sentinţa ca nelegale şi netemeinice, deoarece:
- despăgubirile civile cu titlu de daune materiale pe perioada 5 iunie 2005 – 13 februarie 2007, reprezintă potrivit calculelor sale 11.520 RON şi nu 4000 RON cum a stabilit instanţa de apel;
- cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanţă şi menţinute în apel este prea mic, faţă de suferinţele avute şi se impune majorarea lor la 30.000 RON;
- în mod greşit a fost respinsă cererea de stabilire în sarcina inculpatului a unei prestaţii periodice pentru reducerea capacităţii de muncă cu 25 %.
Recursul este nefondat.
Rezultă din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei şi cum au motivat cele două instanţe următoarele:
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă, cuantumul pretenţiilor urmând să îl precizeze în faţa instanţei.
În cursul judecăţii, în faţa tribunalului, prin declaraţia dată la 31 ianuarie 2006, partea vătămată a arătat că solicită obligarea inculpatului la plata a 300.000.000 lei (30000 RON) daune materiale şi 30.000 RON daune morale.
Instanţa a audiat martorii propuşi în dovedirea pretenţiilor şi a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se constata dacă s-a cauzat o infirmitate fizică, deoarece potrivit primului raport de expertiză medico-legală, sechelele posttraumatice au cauzat o invaliditate de 35 %, barem A. pe o perioadă de 6 luni.
Aşa cum a motivat instanţa de apel, nimic nu-l împiedică pe G.M. ca în timpul judecăţii, cunoscând că prezenta o infirmitate fizică permanentă, aspect confirmat prin raportul medico-legal, depus la dosar la 27 iulie 2006 să ceară ca inculpatul să fie obligat la plata unei prestaţii periodice pe timpul invalidităţii.
Partea civilă nu a făcut acest lucru decât cu ocazia dezbaterilor în fond când a depus şi concluzii scrise, prin care solicită stabilirea prestaţiei periodice, fără ca instanţa să fi avut posibilitatea să stabilească prin probe care ar fi fost nivelul prestaţiei periodice.
În aceste condiţii, capătul de cerere privind stabilirea unei prestaţii periodice a fost respins ca fiind formulat tardiv, partea civilă având posibilitatea ca pe baza actelor medicale pe care le deţine să ceară separat printr-o acţiune civilă obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice.
În ce priveşte despăgubirile civile cu titlu de daune materiale şi morale se constată că instanţele, pe baza probelor administrate au stabilit despăgubiri juste şi nu se impunea acordarea unor despăgubiri în alte limite aşa cum a pretins partea civilă.
Hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice, recursul urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Văzând şi art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.M. împotriva deciziei penale nr. 106 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul T.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4092/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4170/2007. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
