ICCJ. Decizia nr. 4251/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4251/2007
Dosar nr. 1301/101/2006
Şedinţa publică din 14 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor S.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi Ţ.C.D., pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
S-a reţinut că, în seara de 6 martie 2005, inculpaţii s-au întâlnit cu învinuitul G.D.C. care le-a relatat că a avut un conflict cu părţile vătămate C.A. şi D.D.D. care au asupra lor un telefon mobil. În jurul orelor 24,00, inculpaţii s-au întâlnit cu părţile vătămate şi după ce le-a aplicat mai multe lovituri, au sustras un telefon mobil, marca Siemens A 60, cu ecran color şi suma de 60.000 lei şi , respectiv, 100.000 lei, telefonul fiind vândut martorului I.S.I., pentru suma de 900.000 lei, iar acesta la rândul său l-a înstrăinat unei persoane necunoscute, bunul fiind astfel, nerecuperat.
Prin sentinţa penală nr. 82 din 23 februarie 2006, Tribunalul Mehedinţi, a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, dintr-o singură infracţiune de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului S.D.M. în două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dintr-o singură infracţiune de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., reţinută în sarcina inculpatului Ţ.C.D. în două infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., iar în baza acestor din urmă texte şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăze de art. 74 şi 76 C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare şi atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiei art. 83 C. pen.
S-a luat act că părţile vătămate C.A. şi D.D.D. nu s-au constituit părţi civile .
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul S.D.M., susţinând greşita încadrare juridică a faptei şi aplicarea unei pedepse prea aspre.
Ulterior, inculpatul şi-a completat motivele de apel, arătând că, la 17 noiembrie 2005, instanţa a declarat şedinţa secretă, deşi potrivit art. 480 C. proc. pen., şedinţa de judecată trebuia să fie publică, în cauză fiind judecat un inculpat minor, alături de unul major, greşit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei dintr-o singură infracţiune de tâlhărie în două infracţiuni, deşi deposedarea celor două victime s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii de loc şi timp, prin aceleaşi mijloace şi în baza unei hotărâri infracţionale unice , apelantul susţinând, astfel, că nu se poate reţine legal, existenţa unei pluralităţi de infracţiuni.
De asemenea, apelantul a arătat că nu s-a motivat nici reţinerea agravantei prev. de art. 75 lit. c) C. pen., atâta timp cât nu s-a făcut dovada că inculpatul major a cunoscut că cel cu care a comis fapta este minor şi că instanţa a omis a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt, ceea ce echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei.
Prin Decizia penală nr. 43 din 9 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul S.D.M. şi a extins efectele apelului şi asupra inculpatului Ţ.C.D. şi a desfiinţat sentinţa în totalitate, dispunând rejudecarea de către Tribunalul Mehedinţi, cu motivarea că instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la cererea formulată de avocat R.G., pentru inculpatul S.D.G., pentru inculpatul S.D.M., de schimbare a încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt calificat, prev. de art. 208 şi 209 C. pen., apreciindu-se că această omisiune a instanţei , echivalează cu o nesoluţionare a fondului cauzei.
La rejudecare, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, a fost înregistrată cauza sub nr. 1301/101/2006.
Prin sentinţa penală nr. 43 din 1 februarie 2007, Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 1301/101/2006, a respins, ca nefondată, cererea formulată de apărătorul inculpatului S.D.M. şi însuşită de acesta, privind schimbarea încadrării juridice.
S-a admis cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor S.D.M. şi Ţ.C.D., dintr-o singură infracţiune de tâlhărie, în două infracţiuni de tâlhărie, cu aplicare art. 33 şi 34 C. pen. şi în consecinţă:
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 şi art. 76 şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74, 76 şi art. 80 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 şi 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul Ţ.C.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 şi 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus, suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a luat act că părţile vătămate C.A. şi D.D.D., nu se constituie părţi civile.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 140 lei, onorariu pentru apărătorii din oficiu.
Instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 6 mai 2005, inculpaţii S.D.M. şi Ţ.C.D. s-au întâlnit cu învinuitul G.D.C. care le-a relatat faptul că a avut un conflict cu părţile vătămate C.A. şi D.D.D., care au asupra lor un telefon mobil.
În jurul orelor 24,00, inculpaţii s-au întâlnit pe str. Crişan cu cele două părţi vătămate, care erau însoţite de martorii N.I. şi P.M.C., i-au împins pe toţi într-un loc întunecos, i-au căutat prin buzunare şi văzând că partea vătămată C.A. are un telefon mobil şi 60.000 lei, iar D.D.D. are la el suma de 100.000 lei, le-au luat aceste bunuri. Când partea vătămată C.A. i-a cerut înapoi telefonul inculpatului S.D.M., acesta a refuzat să i-l restituie şi l-a lovit cu piciorul în umăr iar inculpatul Ţ.C.D. l-a lovit cu palma după cap.
S-a reţinut că inculpaţii au părăsit locul faptei, iar, apoi, au vândut telefonul mobil martorului I.S.I., pentru suma de 900.000.
I.S.I. a vândut telefonul unei persoane necunoscute, astfel încât bunul sustras nu a mai fost recuperat.
Această stare de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza probatoriilor administrate , respectiv pe baza declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor N.I. şi P.M.C.
Instanţa a constatat că faptele celor doi inculpaţi de a sustrage împreună, pe timp de noapte şi într-un loc public, de la părţile vătămate un telefon mobil şi sumele de bani, folosind violenţa şi ameninţarea , întrunesc elementele constitutive a câte două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 şi 34 C. pen.
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen., având în vedere conduita bună a acestora înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea lor după comiterea faptelor, prezentându-se în faţa autorităţilor, vârsta acestora şi stăruinţa depusă pentru recuperarea pagubei.
Drept urmare, pedepsele au fost coborâte sub limita minimă specială prevăzută de lege, dar într-un cuantum de natură să asigure scopul pedepsei.
Cu privire la inculpatul major s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) şi dispoziţiile art. 80 C. pen.
Instanţa apreciază că, faţă de faptul că inculpatul major a antrenat în activitatea infracţională un minor şi raportat la numărul, natura şi importanţa faptelor ce pot să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracţional, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea în regim de detenţie a acesteia.
În ceea ce priveşte pe inculpatul minor, instanţa a apreciat că în raport de concluziile referatului de evaluare din care rezultă că acesta este o persoană calmă, liniştită, posedă un bun autocontrol şi impulsivitate scăzută, dar este influenţabil, scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia, în condiţiile art. 81 – art. 82 rapoertat la art. 110 C. pen.
Referitor la latura civilă, s-a constatat că părţile vătămate nu se mai constituie părţi civile, inculpatul S.D.M., achitând suma de 3500 lei părţii vătămate C.A., iar cealaltă parte vătămată declarând că nu doreşte să se constituie parte civilă.
Apelul declarat în cauză de inculpatul S.D.M. împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi familie, prin Decizia penală nr. 35 din 16 mai 2007.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.D.M.
În şedinţa publică de astăzi 14 septembrie 2007, recurentul prin apărător, a invocat motivul de recurs prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată ca şi modalitate de executare dispuse, sunt inadecvate pericolului social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă precum şi circumstanţelor persoanei inculpatului.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analiza pedepsei aplicate inculpatului recurent în raport de critica formulată dar şi de actele şi probele dosarului, arată că, contrar, susţinerilor apărării inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia ca şi modalitatea de executare, sunt bine individualizate şi alese, în stabilirea şi aplicarea acestora, instanţa ţinând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de care, a ţinut seama de circumstanţele atenuante recunoscute inculpatului recurent, de circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., dar şi de consecinţele avute asupra pedepsei aplicate de concursul dintre circumstanţele atenuante şi cele agravante, aşa cum sunt prev. de art. 80 din Codul penal.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul S.D.M. împotriva deciziei penale nr. 35 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, menţinând, astfel, Decizia atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plăţii onorariului de avocat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.M. împotriva deciziei penale nr. 35 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4227/2007. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 4280/2007. Penal → |
|---|
