ICCJ. Decizia nr. 4211/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4211/2007
Dosar nr. 412/64/2007
Şedinţa publică din 12 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.F. împotriva rezoluţiei nr. 346/P/2006 din 6 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinând soluţia procurorului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 21 iunie 2006, persoana vătămată V.F. a formulat plângere penală împotriva făptuitorului S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 87 din OUG nr. 195/2002.
Persoana vătămată a susţinut că făptuitorul, inspector în cadrul Brigăzii de combatere a criminalităţii organizate Braşov, însoţit fiind de un coleg de serviciu, a forţat uşa de acces a unui local public, a pătruns fără drept în interior şi a condus autoturismul pe drumul public, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
Prin rezoluţia nr. 346/P/2006 din 6 februarie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor pentru faptele sesizate, în temeiul dispoziţiilor art. 288 şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat săvârşirea vreunei fapte penale de către lucrătorul de poliţie, dovezile fiind neconcludente pentru susţinerea plângerii persoanei vătămate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., acesta a formulat plângere împotriva măsurii dispuse de procuror, prin rezoluţia nr. 103/II/2/2007 din 26 februarie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată a formulat plângere la instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa de fond a constatat că soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică şi, în consecinţă, a menţinut rezoluţia atacată.
S-a reţinut că, în cauză, nu s-a dovedit în mod cert că intrarea lucrătorului de poliţie în bar s-a făcut cu forţarea uşii de la intrare, iar prezenţa şi rămânerea lui în local a fost acceptată de persoana vătămată, cei doi consumând băuturi alcoolice împreună.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs petiţionarul V.F., solicitând admiterea, casarea sentinţei atacate, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea dosarului la procuror pentru punerea sub acuzaţie a lui S.M.
Examinând recursul, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind bazată pe o verificare completă a rezoluţiei atacate, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei.
Instanţa de fond a constatat în mod just că în cauză nu există dovezi indubitabile ale săvârşirii faptelor sesizate de către făptuitorul S.M., astfel că în mod întemeiat a respins plângerea petiţionarului şi a menţinut rezoluţia atacată.
Acuzaţiile aduse prin plângerea penală lucrătorului de poliţie nu s-au confirmat în urma cercetărilor efectuate, iar conduita persoanei vătămate, care a consumat alcool cu făptuitorul în noaptea presupusei comiteri a infracţiunilor, pentru care a depus plângere penală după o săptămână, a lăsat loc de dubii care, în mod întemeiat au fost valorificate în favoarea acestuia din urmă.
Pentru aceste considerente, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.F. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 5 aprilie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4215/2007. Penal → |
|---|
