ICCJ. Decizia nr. 4188/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4188/2007
Dosar nr. 687/59/2007
Şedinţa publică din 11 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71/ PI din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 13 septembrie 2006.
S-a reţinut că prin cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I. s-a cerut desfiinţarea sentinţei penale nr. 91/1996 întrucât cererea formulată nu a fost soluţionată în termen legal, fiind încălcat un drept constituţional care i-a cauzat pagube.
Din probele administrate: dosarul Curtea de Apel Timişoara în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 91/1996 se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91/2006 a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 172/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, rezoluţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător N.S.
Soluţia a rămas definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6739/2006.
Se constată că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.
Întrucât prin sentinţa penală a cărei revizuire se solicită nu s-a rezolvat fondul cauzei, aceasta fiind pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., prin care s-a formulat plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului de netrimitere de judecată şi nu în rezolvarea unei acţiuni în penal, se constată că cererea de revizuire formulată este neîntemeiată.
În consecinţă, se va respinge cererea formulată de revizuientul A.I., a sentinţei penale nr. 91/2006.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs revizuientul A.I. criticând-o ca nelegală prin prisma dispoziţiilor art. 48 lit. g) C. proc. pen. şi art. 21 şi art. 30 pct. 6 din Constituţia României.
Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport de criticile invocate şi văzând lipsa de incidenţă în cauză a vreunuia din cazurile de casare care potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu.
Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, constată că recursul declarat de revizuientul A.I. se priveşte, ca nefondat şi urmează, a fi respins, ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât prima instanţă, pe calea unui silogism logico – juridic perfect, pornind de la premisa că revizuire, cale extraordinară de retractare poate viza numai acele hotărâri judecătoreşti care statuează o rezolvare a fondului cauzei.
Întrucât prin intermediul revizuirii se tinde la înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin exclusiv hotărârile judecătoreşti care au rezolvat fondul unei pricini penale.
Pe de altă parte este pertinentă şi următoarea premisă că prin sentinţa penală nr. 91/2006 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin Decizia nr. 6739 din 16 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 172 din 4 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului S.N., preşedinta secţiei penale a Tribunalului Arad; ori prin aceasta nu s-a rezolvat fondul cauzei ci a fost pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., relative la plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
În consecinţă, se impune justificat concluzia că o atare cerere de revizuire îndreptată pentru motivele expuse mai sus împotriva unei hotărâri de nerezolvare a unei acţiuni penale este lipsită de legitimare procesuală şi nu este îngăduită de lege fiind inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 71/ PI din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4179/2007. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 4201/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
