ICCJ. Decizia nr. 4170/2007. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4170/2007
Dosar nr. 22700/3/2005
Şedinţa publică din 11 septembrie 2007
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 754 din 27 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpata C.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 12 mai 2005 până la 27 iunie 2006.
A dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 8,75 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 12 mai 2005, inculpata a fost prinsă în flagrant în timp ce vindea 8,75 gr. heroină către denunţătorul C.A.C.
S-a constata că inculpata a fost sinceră pe parcursul întregului proces penal, declaraţiile sale coroborându-se cu cele ale denunţătorului şi cu procesele verbale de constatare a flagrantului şi cu constatarea tehnico – ştiinţifică.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata C.M.
Parchetul a criticat soluţia pentru greşita reţinere de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzută de lege, mai ales că acestea nu au fost motivate de instanţa de fond. De asemenea, s-a dedus greşit pedeapsa reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 mai 2005 la data de 13 ianuarie 2006.
Inculpata a arătat că a formulat denunţuri care se află în lucru la D.I.C.O.T., că are un loc de muncă, un copil minor în îngrijire, motive pentru care a solicitat prin apelul său schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în suspendare sub supraveghere, chiar dacă aceasta va fi majorată până la 4 ani închisoare.
Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat apelurile fondate, cu următoarele precizări:
Chiar dacă instanţa de fond nu a făcut o amplă motivare a circumstanţelor atenuante, acestea au fost corect reţinute, inculpata fiind fără antecedente penale, având o atitudine sinceră constată şi colaborând cu organele de anchetă şi de judecată, având un copil minor în îngrijire şi obţinând venituri din muncă, după punerea în libertate.
Instanţa fondului a dat însă o prea mare eficienţă acestor împrejurări, aplicând o pedeapsă la care nu a avut în vedere şi celelalte circumstanţe reale, respectiv, cantitatea mare de droguri deţinute în vederea vânzării, prinderea în flagrant şi pericolul social ridicat al faptei.
Astfel, reţinând în continuare şi individualizând circumstanţele atenuate a admis apelul parchetului şi a majorat corespunzător art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa între aceleaşi limite legale.
Apelul inculpatei a fost admis numai în ceea ce priveşte restituirea telefonului ridicat cu ocazia percheziţiei şi a deducerii perioadei de arestare preventivă, dispoziţii ce rezultă din înscrisuri aflate la dosar.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 794/ A din 20 noiembrie 2006, a dispus următoarele:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de apelanta intimată inculpată C.M. împotriva sentinţei penale nr. 754 din 27 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 22700/3/2005.
A desfiinţat, în parte sentinţa penală şi în fond, rejudecând:
A majorat pedeapsa închisorii de la 3 ani la 5 ani cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 mai 2005 la data de 13 ianuarie 2006.
A dispus restituirea către inculpată a telefonului mobil marca Nokia6610.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpata C.M.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desenat din oficiu, inculpata a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia.
În drept, inculpata şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
În cauză, în raport de menţiunea conţinută chiar în actul de sesizare a instanţei întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti nr. 1812/D/P/2005 în care se arată că inculpata a formulat un denunţ faţă de numiţii I.A. (dos. nr. 1834/D/2005) şi I.O. (dos.nr. 1931/D/P/2005), cauze care se aflau în curs de cercetare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti să comunice stadiul acestor cercetări.
D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti a comunicat că prin rezoluţia nr. 1931/D/P/2005 din 4 ianuarie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.O. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, iar, prin ordonanţa nr. 1834/D/P/2005 din 12 octombrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi scoaterea de sub urmărire penală faţă de aceeaşi persoană sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea unei amenzi administrative.
În raport de această împrejurare, recursul este fondat, urmând ca în favoarea recurentei inculpate să fie aplicate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 persoana care a comis una din infracţiunile prevăzută în art. 2 – art. 10 din aceasta, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penale a altor persoane care au săvârşit infracţiunile legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.
În cauză se constată că recurenta, pentru a putea beneficia de prevăzută art. 16 din Legea nr. 143/2000 la data de 23 mai 2005 a făcut două denunţuri cu privire la două persoane care ar fi implicate în traficul de droguri.
Prin ordonanţa din 12 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1834/D/P/2005, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti a dispus în temeiul art. 249 C. proc. pen., cu referire la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., art. 181 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de I.A. pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea unei amenzi administrative, reţinându-se în fapt că acesta a deţinut 33 de comprimate de methadonă pentru consum propriu.
Din adresa parchetului rezultă că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 16 din Legea nr. 143/2000 respectiv inculpata în timpul urmăririi penale a denunţat, a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a săvârşit o infracţiune legată de droguri.
Împrejurarea că în cauză nu s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei împotriva căreia recurenta a formulat denunţ nu are relevanţă asupra reţinerii cauzei de reducere a pedepsei în favoarea inculpatei.
Astfel, în sarcina numitului I.A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, însă organul de urmărire penală a constatat că deţinerea de către acesta a 33 de comprimate de methadonă, fără drept, pentru consum propriu, prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege şi prin conţinutul său concret, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni comise şi a făcut aplicarea art. 181 C. pen.
În consecinţă, va reţine pentru recurentă cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere că în favoarea inculpatei prima instanţă a reţinut şi circumstanţe atenuante prevăzută de art. 74 C. pen., în raport de faptul că inculpata este infractoare primară şi a avut o atitudine procesuală corespunzătoare ajutând la aflarea adevărului în cauză, Înalta Curte va reduce pedeapsa stabilită de instanţa de apel, într-un cuantum care să corespundă scopului educativ şi coercitiv al sancţiunii, astfel cum este prevăzută de art. 52 C. pen.
Însă, în raport de gravitatea faptei comise, trafic de droguri de mare risc, cantitatea relativ mare de droguri, urmările socialmente periculoase ale infracţiunii, Înalta Curte apreciază reeducarea recurentei se poate realiza numai prin privarea acesteia de libertate.
Simpla aplicare a pedepsei nu poate constitui, în cauză, o garanţie că inculpata nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatei C.M. va casa în parte hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a reducerii pedepsei.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 12 mai 2005 la 13 ianuarie 2006.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata C.M. împotriva deciziei penale nr. 794 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală nr. 754 din 27 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi Decizia penală atacată cu privire la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Face aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 mai 2005 la 13 ianuarie 2006.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4165/2007. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 4179/2007. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
